Câte cicatrici au rămas,
Câte răni deschise,
Câte temeri,
Câte frici,
Atâtea lacrimi,
Atâtea zile,
Atâtea clipe fără tine,
Încă doare, nu ca la început,
Dar da, doare,
Lipsa se simte,
Nu mai are cine să țipe la mine,
Au rămas doar cicatrici,
Și eu,
Speriat de chitara mea.
Acordurile sunt reci,
Notele sunt slabe,
Inima ruptă,
Încrederea frântă,
Casa pustie,
Amintirile sleite,
Ecouri rămase,
Și eu,
Speriat de chitara mea.
Culoare pierdută,
Curcubeu în non-culoare,
Haine triste,
Mâncare rece,
Filme teribile,
Popcorn fără tine,
Râsete în surdină,
Să mă audă n-are cine,
Sunt doar eu,
Speriat de chitara mea.
Baie goală,
Iar nu e apă caldă,
Doar o periuță,
Și o pastă,
Fără creme de zi,
Și creme de noapte,
Ce noroc pe mine,
Mai mult loc pentru mine,
Dar totuși e trist,
Că sunt doar eu,
Speriat de chitara mea.
Patul rece,
Jumătate gol,
A rămas doar o plapumă pentru doi,
Două perne,
Un urs,
Un motan,
Și eu,
Speriat de chitara mea.
*"Speriat de chitara mea" a fost prima poezie pe care am scris-o din volum.
Este una dintre preferatele mele.
Scrierea ei a curs de la sine; deși are o structură simplă, transmite sentimentul și emoția pe care le-am dorit.
CITEȘTI
Nouăsprezece
PoetryVolumul meu numărul 2 este aici. "Nouăsprezece" este un volum despre maturizare, creștere și percepția vieții. Am scris 19 poezii despre ce am învățat eu până la vârsta de nouăsprezece ani. Sper să vă placă să-l lecturați, așa cum mi-a plăcut și mie...
