O nouă zi, o altă ceartă,
Mă minți că e ultima dată.
Îți faci bagajul, pretinzând că pleci,
Dar sfârșești pe pământuri reci.
Vase aruncate, cuvinte risipite,
Minciunile ne sunt deșarte,
Tu mereu ai dreptate,
În casă, furtuna se face simțită.
Zboară promisiunile, zboară amintirile,
Zboară și jenările, așa se sfârșește iubirea?
Tu strigi, iar eu privesc tabloul,
Tabloul cu noi, acele zâmbete false.
Prefer să se termine acum,
Să ne lăsăm să zburăm,
Până nu ajungem să ne urâm definitiv.
Lasă-mă cu tabloul care îmi zâmbește,
El va rămâne mereu cu mine.
CITEȘTI
Nouăsprezece
PoetryVolumul meu numărul 2 este aici. "Nouăsprezece" este un volum despre maturizare, creștere și percepția vieții. Am scris 19 poezii despre ce am învățat eu până la vârsta de nouăsprezece ani. Sper să vă placă să-l lecturați, așa cum mi-a plăcut și mie...
