ＵＮ ＳĂＲＵＴ ＣＵ 𝒫𝓁𝒶𝓉ă ⱽᵒˡᵘᵐᵘˡ ²

nouă

𝙒𝙚𝙣𝙖

     — Ești sigur că ăsta e drumul bun? întreb panicată. Suntem în pustietate pentru că vinovatul de lângă mine a venit cu ideea să nu apelăm la șoferul tatei de pe insulă când am ajuns. Pentru că suntem mari și responsabili. Pe naiba!

     Geon se uită la mine cu o privire rănită, prefăcându-se și chiar vreau să-l rănesc acum. Unde naiba ne aflăm?

     — Ai încredere în mine, mormaie el cu calm, în timp ce calmul meu e foarte departe de mine. Cred ca l-am lăsat în Seoul dimineață.

     — O, da! Încrederea ta ne-a adus în pustietate! izbucnesc eu. Cum dumnezeule ai condus tu într-o zonă fără semnal și am rămas fără combustibil?

     Geon se întoarce spre mine și strâmbă din nas. De ce e atât, dar atât de relaxat?

     — Ești prea crizată, îmi răspunde el urcând în masina.

      Ce? Eu? sunt prea crizată? Nu. Trebuie să ma liniștesc.

      — Da, îmi pare rău, îi răspund calm și ma urc și eu în mașină. Ar trebui să facem un foc de tabără, să chemăm animalele la o masă copioasă, să radem, povestim, chestii drăguțe.

     Termin într-un oftat și ma las pe spate.

      Când ma uit spre el îl zăresc zâmbind și mă încrunt. Am zis ceva amuzant? Geon parcă îmi citise gândurile și spune zâmbind și ochii strălucitori:

     — Ești adorabilă când te enervezi.

     Mă uit la el fără să-i raspund. Ce aș putea să-i spun? "Mulțumesc, și tu" ? Îmi dreg vocea și doamne, sper ca nu m-am înroșit ca un rac pentru ca, daca da, vreau sa mor.

     În schimb, îmi îndrept spatele și îi spun:

     — Nu încerca să mă păcălești.

     El chicotește și loveste volanul ușor cu vârful degetelor.

      — Ce? nu am voie să spun ca mi ador sora?