unsprezece

21 4 2
                                    

𝙒𝙚𝙣𝙖

Geon mă privește de parcă sunt totul pentru el. Mă privește ca și cum eu sunt eliberarea lui din lume și eu port cheia vieții lui în propriile mele mâini. Corpul îmi arde cu totul dar am învățat să evit senzația. Suntem pierduți într-o pustietate, dar totuși suntem regăsiți împreună. El e mereu acolo sunt eu.

— Ar trebui– nu apuc sa termin fraza, pentru ca sunetul unui motor de mașină se face auzita la 5 metri de noi. Amândoi privim spre mașină și când recunosc numărul de exmatriculare, îl privesc pe Geon repede. A intrat în probleme pentru ca a vrut să fim doar noi doi.

Tata ieși din mașină cu pași repezi și nervos. Dar îngrijorarea i se citește pe chip. Este genul de îngrijorare pe care o văd doar când lucrurile sunt într-adevăr groaznice. Ca atunci când m-am înecat la 9 ani.

Are aceeași îngrijorare în privire.

Se oprește în fața noastră și ne privește pe rând, studiind corpurile noastre pentru a se asigura ca suntem bine. O fracțiune de secunde mă simt trasă la pieptul lui. Iubesc îmbrățișările lui, mereu le-am iubit și nu cred ca mă voi satură vreodată de ele. Nu cat timp trăiesc.

— E vina mea, șoptesc pentru a mă auzi. Eu l-am convins să mergem singuri.

Tata se retrage din îmbrățișare și știu ca ar trebui să-l conving din priviri ca spun adevărul. Nu știu dacă m-a crezut, dar aprobă din cap, privindu-l pe Geon.

— Noi doi vom avea o discuție în birou, tata îi spune cu calm. Mama voastră e foarte îngrijorată.

Atât eu, cat și Geon, ne coboram privirea ca niște pui speriați știind ca au greșit.

— Haideți, să mergem să vă luăm bagajele din mașină și să pornim spre casă.

El deja se întorsese spre mașina lui si îl privesc pe Geon care îmi zâmbește scurt drept răsplată și pornim și noi după tata.

— Și Wena? mama ta are o surpriză pentru tine, spune spre mine când ne urcăm toți 3 în mașină și tata pornește la drum pentru a lua bagajele noastre. Eu mă încrunt la el.

— Mama tot timpul face surprize, râd eu. Geon stă pe locul din dreapta lui tata, în fața, în timp ce eu stau pe bancheta din spate.

— Ei bine – el continua, făcând o mică pauză – Surpriza asta îți va plăcea.

La cum e mama, nu m-aș mira dacă ar fi adus vreo vedetă internațională doar pentru mine.

UN SĂRUT CU 𝒫𝓁𝒶𝓉ă ⱽᵒˡᵘᵐᵘˡ ²Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum