Dependența Mea [vol. II]

13. Consecințe

Mimi

A trecut o săptămână și jumătate de la înmormântarea mamei lui Darren, dar, bineînțeles, durerea încă persistă. Deși încearcă să n-o arate, eu știu cel mai bine prin ce trece iubitul meu. Nu-i va fi deloc ușor să învețe să trăiască cu golul ăsta în sufletul lui, dar, indiferent, voi încerca să-l ajut cât de mult pot. În orice caz, am fost plăcut surprinsă să văd că nu mă respinge, așa cum m-am așteptat s-o facă, ci, dimpotrivă, acum, mai mult ca niciodată, vrea să mă aibă alături.

Ba mai mult, a fost de acord să primească ajutor din partea unor specialiști cu privire la tulburarea sa, ceea ce m-a bucurat enorm de mult. E, în sfârșit, dispus să se schimbe, să aibă control total asupra vieții lui. A început să meargă la ședințe medicale și să urmeze un program destul de strict în legătură cu medicamentația lui. Iar eu, ei bine, îi sunt alături la fiecare pas, sunt aici pentru orice are nevoie.

Între timp, trebuie să-mi rezolv și eu, la rândul meu, problemele. Deja am stabilit să mă întâlnesc cu Lars în cursul zilei de azi, în vreme ce Darren e la consult. Trebuie să terminăm odată pentru totdeauna cu Beau, care, aparent, nu pare că vrea să mă lase să-mi trăiesc viața în pace și liniște. Dimpotrivă, pare că e mai mult decât dispus să-mi pună bețe în roate la fiecare pas, iar eu, să fiu sinceră, am impresia că lucrurile îmi vor scăpa, la un moment dat, de sub control. Tocmai de asta trebuie să rezolv această problemă cât mai repede cu putință. Și, evident, trebuie să aflu cine e femeia care îl tot vizitează pe fostul meu soț, căci, în mod clar, cei doi plănuiesc ceva. Ceva care are de-a face cu mine, mai mult ca sigur.

Brusc, un bâzâit îmi întrerupe șirul gândurilor. Îmi întorc capul înspre pat, unde Darren și-a lăsat telefonul. Observ că e sunat de un număr pe care nu-l are salvat în lista de contacte, dar încerc să nu-mi pun prea multe întrebări cu privire la acest aspect. În schimb, îl las să sune, iar eu continui ceea ce făceam adineauri, și anume să mă îmbrac pentru întâlnirea cu Lars.

De îndată ce telefonul încetează să sune, Darren iese din baie, având părul ud și doar un prosop pe el. Se îndreaptă spre mine, mă cuprinde pe după talie și mă sărută pe gât. Zâmbesc, mai ales atunci când constat că prosopul i-a căzut pe jos. Mă întorc cu fața la el, mă ridic pe vârfuri și-l sărut lung pe buze. El îmi mușcă buza de jos, ceea ce mă face să chicotesc. În cele din urmă, mă desprind de el și îi iau prosopul, după care i-l întind. Totuși, iubitul meu mimează o față tristă, care mă face să izbucnesc în râs.

-- Și eu care credeam că îți place de mine așa. Până la urmă, mă dezbraci de fiecare dată când ai ocazia. -- îmi spune, pe un ton glumeț, Darren.

Eu, drept răspuns, arunc prosopul pe pat și îmi trec degetele de-a lungul abdomenului său, coborând tot mai jos. Darren mă privește cu atenție, iar eu simt cât de repede îi bate inima. Totuși, doar pentru a-l tortura, îmi retrag mâinile de îndată ce îl văd că e pe cale să închidă ochii. Complet surprins, clipește de câteva ori, iar eu mă amuz de confuzia ce i se citește pe față. Mai mult ca sigur, nu se așteptase la asta, ceea ce face situația mult mai amuzantă.

-- Ești malefică, știai asta? -- îl aud cum mă întreabă, atunci când îi arunc înapoi prosopul, pe care îl prinde cu una din mâini.

Dau din umeri, prefăcându-mă inocentă.

-- Ce pot spune? Am învățat de la cel mai bun. --

Îl văd cum rânjește și își înfășoară prosopul la loc. După care, se duce la dulap și începe să cotrobăiască printre hainele lui.

-- Ai noroc că mă grăbesc, că altfel... -- adaugă el în timp ce ia un tricou de pe unul din umerașe, iar eu îmi fac de lucru cu nasturii de la fustă.