Pe valuri și viteză

Secrete și revele

Era începutul verii în Liguria, iar soarele strălucea cu putere asupra orașului. Străzile erau pline de viață, iar turmele de turiști se amestecau cu localnicii care se bucurau de vremea frumoasă. Erika se plimba pe promenadă, gândurile ei fiind învăluite într-o amalgamare de emoții contradictorii. După excursia montană, în care se simțise mai apropiată de Alessandro și Matteo, viața părea să fi reintrat într-un ritm obișnuit, dar sentimentele ei erau tot mai complexe.

În acea dimineață, Erika se hotărâse să ia un mic dejun la bistro-ul local, locul în care Alessandro i-a făcut prima dată cunoștință cu Liguria. Se așezase la o masă în aer liber, bucurându-se de mirosul cafelei proaspete și de priveliștea asupra mării. Aștepta cu nerăbdare să îl întâlnească pe Alessandro, care îi promisese că se va alătura pentru a discuta despre viitorul lor.

În timp ce sorbea din cappuccino, se gândea la conversațiile avute cu Alessandro în ultimele zile și la felul în care acestea i-au influențat percepția asupra relațiilor și asupra propriei vieți. Deși atracția dintre ei era evidentă, Erika se simțea împovărată de îndoieli. Luca era încă o prezență constantă în mintea ei, iar gândul că ar putea începe o nouă relație cu Alessandro o frământa.

Alessandro ajunse la bistro, având un zâmbet larg pe față. Se așeză la masa Erikei și o sărută pe obraz. „Bună dimineața, Erika! Cum te simți astăzi?"

Erika îi întoarse zâmbetul, dar nu putea să își ascundă pe deplin grija din priviri. „Bună dimineața, Alessandro. Mă simt bine, dar am câteva lucruri pe care vreau să le discutăm."

„Desigur," spuse Alessandro, aranjându-și scaunul. „Ce ai pe suflet?"

Erika își adună curajul și începu să vorbească. „În ultimele săptămâni, am simțit că lucrurile merg într-o direcție bună, dar am și unele îndoieli. E vorba despre trecutul meu, despre Luca, și despre cum mă simt eu acum în legătură cu tine."

Alessandro o ascultă cu atenție, înțelegând gravitatea subiectului. „Înțeleg că nu este ușor. Luca a fost o parte importantă din viața ta și nu poți trece peste aceste sentimente peste noapte. Dar vreau să știi că sunt aici pentru tine, indiferent de ce decizie vei lua."

Erika își mișcă degetele nervoase pe marginea mesei. „E greu să îmi imaginez cum va arăta viitorul, având în vedere tot ce s-a întâmplat. Simt că trebuie să fiu onestă cu mine însămi și cu tine. Nu vreau să îți dau speranțe false."

Alessandro o privi cu o înțelegere adâncă și îi luă mâna. „Știu că trecutul tău este complicat, dar nu te grăbesc să iei o decizie acum. Vreau să îți ofer spațiul de care ai nevoie, dar și să îți spun că, indiferent de ceea ce alegi, mă bucur că te-am cunoscut și că am avut șansa să împărtășim aceste momente."

Conversatia continuă pe un ton mai ușor, iar Alessandro reuși să aducă un zâmbet pe fața Erikei, chiar dacă temerile ei nu dispăruseră complet. După micul dejun, cei doi se îndreptară spre plajă, unde plănuiseră să petreacă restul zilei. Se așezară pe nisipul cald și discută despre planuri și vise, lăsând deoparte momentele dificile și concentrându-se pe prezent.

Pe parcursul zilei, Erika se bucură de prezența lui Alessandro, dar și de momentele de liniște și relaxare. Își dădea seama că, în ciuda îndoielilor, el avea un impact pozitiv asupra ei și că prezența lui aducea o stabilitate de care avea nevoie.

Seara, după o zi plină de activități și râsete, Alessandro și Erika se întoarseră la apartamentul Erikei. Alessandro o însoți până la ușa apartamentului și o sărută pe obraz, într-un gest de afecțiune și respect. „Ne vedem mâine? Mi-ar plăcea să continuăm discuția noastră și să petrecem mai mult timp împreună."

Erika îi zâmbi. „Da, mi-ar plăcea. Mulțumesc pentru tot."

După ce Alessandro plecă, Erika se așeză pe canapea și reflectă asupra zilei. Se simțea mai liniștită decât în ultimele săptămâni, dar îndoielile erau încă prezente. Avea nevoie de timp pentru a procesa tot ce se întâmplase și pentru a găsi o cale de a merge mai departe.

În timp ce se uita pe fereastră, la peisajul nocturn al Liguriei, Erika știa că viitorul ei era încă incert, dar era determinată să găsească răspunsurile pe care le căuta. Ceea ce era clar era că Alessandro devenea o parte importantă a vieții ei și că, indiferent de provocările care vor urma, avea alături oameni care o sprijină și o iubesc. Era pregătită să facă față viitorului cu optimism și curaj, chiar dacă drumul nu era întotdeauna clar.