Pierdută-n amintiri!

Invidia

In ochii tăi, eu sunt lumină,
Dar ce nu vezi e umbra grea,
Te uiți la mine cu dorință
Și inima ți-e plină de ea.
Vrei să fii ca mine, să zbori,
Dar aripile-s doar în vis,
Îți spun că drumul meu e greu,
Cu spini și lacrimi neînvins.
În umbra mea, te pierzi încet,
Uitând că tu ai drumul tău,
Și-n invidia ce-o împletești,
Îți rătăcești sufletul tău.
Ai vrea să fii la fel, să strălucești,
Dar strălucirea e un fum,
Tu nu știi câte nopți pustii
Mi-au fost tăcutele cununi.
Privește-n tine, nu spre mine,
Și găsește-ți propriul drum,
Căci invidia e doar o stâncă
Ce îți oprește orice drum.