Pierdută-n amintiri!

Dragă tată, printre stele eu te caut

Dragă tată, printre stele eu te caut,
Cu privirea-n ceruri, într-un colț tăcut,
Pașii mei se-opresc, în noapte, fără glas,
Căci te chem mereu, dar nu-mi răspunzi din ceas.

Ești acum lumină, ești acum un dor,
Rătăcești departe, unde nu-i niciun fior,
Însă eu te simt, te port în fiecare zi,
În inima-mi fragilă, unde vei trăi.

Dragă tată, ceru-i mare, eu sunt mic,
Dar prin amintiri eu încă te ridic,
Din zâmbetul tău cald, din vorba ta de ieri,
Mi-e sufletul în viață, chiar de-i plin de cer.

Și-n fiecare noapte când privesc spre stele,
Parcă ești cu mine, mai aproape, printre ele,
Îmi șoptești prin vântul ce îmi mângâie obrajii,
Că amintirile n-au moarte, nici norii cei mai grei.

Dragă tată, printre stele eu te chem,
În adâncul sufletului, încă n-ai plecat,
Și chiar dacă azi tăcerea ta-i un semn,
Ești aici, cu mine, neîncetat.