Pierdută-n amintiri!

O mamă, știu că doare!

O mamă, știu că doare, când nopțile sunt reci,
Când lacrima se naște în ochii tăi prea seci.
Când dorul se adună și timpul nu te iartă,
Iar zilele trec goale, purtând durerea-n soartă.

M-ai legănat pe brațe, când totul era greu,
Cu mâinile-ți firave, m-ai apărat mereu.
În glasul tău găseam puterea să tresar,
Chiar dacă, în tăcere, te frângeai la hotar.

O mamă, știu că doare, când ochii-ți nu-și găsesc
Odihna binemeritată în traiul pământesc.
Dar știu că-n fiecare zâmbet al meu mic,
Ascunzi o lume-ntreagă și-un vis nemuritor, unic.

Și știu, o mamă, doare, când drumul e prea lung,
Dar tu ești farul care, mereu, îmi face semn.
De-ai plânge-n mii de ape, eu tot te-aș căuta,
Căci tot ce sunt e dorul de tine-n viața mea.