Pierdută-n amintiri!

Zile de vară cu copii pe afară

Zile de vară, râsete-n vânt,
Copii pe afară, zburdând pe pământ,
Cu picioare goale și zâmbet senin,
Aleargă spre soare, sub cerul divin.

Caldura se-ncinge sub pași jucăuși,
Miros de tei și de flori năstrușnici,
Iar glasurile lor se înalță ușor,
Cântând o poveste din jocul lor.

Baloane de săpun se ridică în zare,
Prind în ele vise și râsete rare,
Iar umbra copacilor, blândă și lină,
Ascunde povești de vară divină.

Timpul stă-n loc, e doar un decor,
În lumea copiilor, fără vreun nor.
Căci vara e veșnică, în sufletul lor,
O joacă nesfârșită, un cântec ușor.

Zile de vară cu copii pe afară,
Rămân amintiri pe-o inimă clară,
Și-n sufletul meu, păstrez câte-un vis,
Din zilele acelea, ce nu s-au mai scris.