Pierdută-n amintiri!

Suflet trist

Umbra unui gând pierdut
Pe cărări de vise stinse,
Pășesc tăcut, în ceas târziu,
Lăsând în urmă amintiri întinse,
Un dor ce cade-ntr-un pustiu.

Și stelele-s reci, mă privesc departe,
Luna plânge, singură-n abis,
Iar eu îmi caut inima pe marte,
Dar ea s-a stins, rătăcită-n vis.

Pașii mei sunt grei, striviți de noapte,
Și timpul curge-n lacrimi pe obraz,
Un cântec mut de dor mă arde-n spate,
Și parcă totu-i un etern necaz.

Îmi caut liniștea în vorbe goale,
În vântul ce-mi șoptește frânt,
Dar e doar ecoul dorinței tale,
Pierdut în gând, pierdut în vânt.