Devil's trap

Un contract bizar

-Hei tu, stai pe loc! 

Soldatul alerga cat il tineau picioarele, dupa figura stranie cu capa. Cand o ajunse in cele din urma, isi indrepta arma spre ea, o mare de gloante strapunse adversarul si acesta cazu la pamant. Pentru a verifica daca e mort, se apropie si ii dadu un picior. 

-Mort...multumesc Doamne. 

Se intoarse cu spatele si isi aprinse o tigara cand simti o durere in abdomen, privi speriat si observa varful unui cutit, nu reusi sa strige dupa ajutor, deoarece gatul ii fu sucit. Omul se zbatea pe pamant precum o gaina careia i-a fost taiat capul, dupa cateva secunde se opri, semn ca, murise. Figura misterioasa nu avea nici o zgarietura pe capa, se apleca deasupra cadavrului si ii inchise ochii.

-Cine e acolo? 

Un alt soldat se apropie si cand isi vazu camaradul, picioarele incepura sa-i tremure. 

-Nemernicule! Ce i-ai facut? 

Intrusul disparu pentru o secunda din vizorul soldatului, iar acesta incepu sa traga aiurea gloante, de parca inamicul s-ar fi camuflat intr-un obiect. 

-Unde esti? 

Facu cativa pasi si calca pe o bucata de hartie, se uita atent la ea si remarca cateva litere scrise cu cerneala. 

-I-n s-p-a-t-e, in spate!

Nu reusi sa se intoarca ca, un stilou albastru cu penita aurie, isi facu simtita prezenta in gatul sau. Al doilea soldat se prabusi la pamant, sangerand abundent. Misteriosul "oaspete" isi dadu jos gluga, parul blond se misca lent in bataia vantului. 

Ela:-Poftim Faust, sunt numai a-i tai. 

Sarmantul demon isi facu aparitia, din spatele unei cuti de lemn. Isi ridica jobenul si facu o plecaciune, apoi piciorul Elei il izbi cu fata de pamant. 

Faust:-Ce dracu faci? 

Ela:-Pe ma-ta! Grabeste-te o data si ia-le sufletele, idiotule! 

Faust:-Imi strici toate karmele. 

Ela:-Termina cu limbajul martian si fa-ti treaba.

Faust:-Fie, pentru o vrajitore ce utilizeaza magia neagra, nu prea stii sa savurezi momente precum acesta. 

Doua sfere, una stralucitoare, cealalta intunecata, pluteau deasupra corpurilor celor doi soldati. Faust lua o sfera si o examina cu atentie, in timp ce Ela o tinea cu ambele maini pe cealalta. 

Ela:-Ei bine? Ce mai astepti? 

Faust(oftand):-Ela, Ela, tu nu intelegi ce inseamna un suflet pentru un demon. (apropie sfera de nas si inspira adanc) Un suflet nu e doar o sursa de hrana, ci si una de viata. Voi oamenii nu stiti sa apreciati lumina si caldura lor, va bazati pe lucruri banale precum extoriorul. Va etichetati unii pe altii dupa frumusetea carnii si mai rau decat asta, transmiteti aceasta idee  si generatiilor ce urmeaza dupa voi. 

Ela:-Mai pe scurt? 

Faust:-Cu totii o sa muriti intr-o zi. Tot ce conteaza si a contat cu adevarat este asta. (lasa sfera sa leviteze in palma sa) Vezi sufletul asta? 

Ela:-Da, e cam greu sa nu-l observi, la cat de stralucitor este. 

Faust:-Straluceste deorece acest om a dus o viata cinstita si modesta, insa celalat (a doua sfera, parasi mainile fetei si se aseza incet in mana demonului) a fost un escroc si un mincinos, a facut doar ce a vrut el, nepasandu-i cate vieti va distruge pentru as implini scopurile. Iti aminteste de cineva? 

Ochii lipsiti de viata o fixara pe Ela, care priviea culoare negra-sangerie a sferei. Simtii cum un nod ii sta in gat, dar dupa cateva secunde, isi aseza gluga pe cap si un zambet ii aparu pe buze. Ochii galbeni, erau singurii care puteau fi remarcati pe fata umbrita de bucata de material, ce ii acoperea capul. Straluceau exact ca niste faruri, ce ghideaza vasele in larg.