Devil's trap

Clanul Pentagon

O adiere placuta imprastia frunzele de pe trotuare si strazi. Cerul negru precum smoala, era impanzit de miliarde de stele. Orasul parea abandonat in bezna noptii. Nimeni nu era afara, nici macar pisicile vagaboante nu puteau fi zarite pe langa tomberoane. Parca toata lumea disparea odata cu apusul soarelui. Dintr-un loc plin de viata in lumina zilei, orasul Lockwood, devenea un cimitir subru sub razele stranii ale lunii. Tiana le facu semn baietilor sa se opreasca, in fata unor porti imense de fier.

Hans:-Ce e asta? Cimitirul? 

Tiana:-Nu, magazin de sutiene. Normal ca, e cimitirul paduche de subsol.

Hubert:-Sa nu incepem din nou. 

Hans:-E ciudat...pare ca, nimeni nu locuieste in oras. Cel putin noaptea.

Tiana:-Pai presupun ca, abea acum a-i remarcat asta, luand in considerare anii petrecuti in subsol.

Hans:-Ce anume? 

Tiana:-Oamenii nu ies afara noaptea pentru ca, se tem. Cred ca, ati remarcat ca, nici pasarile nu zboara pe cer ziua in orasul asta. 

Hubert:-Da...pare ca, il ocolesc. De ce? 

Tiana:-Animalele pot simti prezentele malefice. Cat despre oamenii, au fost cateva incidente in trecut care i-au scos din sperieti. 

Hans:-Inteleg faza cu animalele, dar incidentele? 

Tiana:-Prezenta de care se tem nu sunt eu si nici tu si ceva imi spune ca, potaia stie asta.

Hans:-Hubert, e adevarat? 

Cainele isi ciuli urechile si dadu din cap afirmativ.

Hubert:-Da e ceva putred in orasul asta...ceva infricosator...

Hans:-Ce anume?

Tiana:-Un demon necioplit si extrem de enervant. Numele lui e Faust. 

Hans:-Si il cunosti? 

Tiana:-Cum as putea sa nu-mi cunosc propriul frate. 

Hubert:-De asta vrei sa infintezi un clan? Sa iti invingi fratele? 

Tiana:-Nu, urmaresc ceva mult mai maret. E adevarat, fratele meu e puternic, dar in comparatie cu demonii din Abis e un nimic. 

Hans:-Deci, sa inteleg ca, daca infintezi un clan, vei reusi sa ii invingi pe cei din Abis, desi acum nu il poti bate nici macar pe fretele tau?

Tiana:-Aici gresesti mon ami. Il bot bate pe catarul de frate-miu oricand vreau, insa imi trebuie ceva ca sa termin o lista de cerinte, ce imi permite sa infintez un clan.

Hubert:-Si ce anume iti lipseste, e in acest cimitir?

Tiana:-Da, ascuns intr-un mausoleu. 

Hans:-O sa profanam si un mormant, minunat.

Tiana:-Stai calm, persoana pe care o jefuim mi-a ramas datoare, de la un joc de poker, acum cateva decenii bune. Deci nu e furt, e finalizarea unui pariu. 

Hubert:-Dar ce trebuie sa iei de la ea? 

Tiana:-Ochii. 

Hans:-Ceva imi spune ca, vei ramane mult timp virgina.

Tiana:-Uite cine vorbea. Sunt curioasa cam ce soi de mutant maltratat, te-ar alege pe tine drept partener.  

Hubert:-Voi doi chiar nu o sa va intelegeti niciodata, asa-i? 

Tiana si Hans:-Da! 

Amandoi intepenira pentru cateva secunde si isi aruncara unul altuia, priviri pline de curiozitate. 

Hubert incepu sa rada. Rasul sau parea a fi mai mult un latrat ciudat, dar daca ascultai cu mare atentie, chiar puteai sa distingi cateva chichoteli, in tot zgomotul provocat de corzile vocale ale animalului.

Hubert:-Pe ce piatra de mormant sa scriu acest eveniment istoric? 

Hans:-Mai taci. Sa-ti gasim prietena moarta si sa-i luam ochii, locul asta pute, nu vreau sa-mi petrec toata noaptea aici. In plus sunt frant de oboseala.

Tiana:-Demonii nu au nevoie de somn, din cate stiu eu suntem deja morti. Asta doar daca tu nu esti un semi-demon. 

Pentru prima data in viata lui Hans simti un fior pe sira spinarii. Habar nu avea ca, demonii nu aveau nevoie de somn. 

Tiana:-Ce...sa nu-mi spui ca, nu stiai asta? Deci pana la urma chiar esti un semi. Ce dezamagitor. Am avut o banuiala, dar am sperat ca, doar te prefaceai cu somnul si mancarea, stii tu ca sa o pacalesti pe "sora" mea netoata. Se pare ca, temerile mi-au fost confirmate. 

Hans:-Atunci...de ce ai nevoie de mine? 

Tiana:-Pentru ca, esti special. 

Hans:-Deci de asta ma-i incatusat? (Indica cu degetul aratator lesa)

Tiana:-Sincera sa fiu, te-am incausat ca, sa ma asigur ca, nu incerci sa scapi. Nu esti destul de puternic sa-mi faci fata. 

Hans:-Si ma rog cat de puternica esti tu de fapt? 

Tiana:-Chiar vrei sa sti?

Hans(inghiti in sec):-Da. 

Tiana:-Bine. Vezi licuriciul ala? 

O micuta luminita,   care abea putea fi remarcata,  palpaia in departare. 

Hans:-Da, il vad si? 

Tiana:-Priveste si invata.

Lua de jos o frunza, o aseza intre degetul aratator si cel mijlociu si o arunca, precum un ninja arunca un shuriken. 

Hans:-Dar e imposibil..

In mai putin de o secunda luminita licuriciului disparu, iar frunza se intoarse inapoi cu aceasi viteza. Fata o prinse si o arunca din nou, de aceasta data spre o piatra de mormant, inalta de 8 metri facuta din ciment. In acelasi interval de timp, piatra fu taiata in doua. Iar frunza se intoarse inapoi la propietar. Tiana aseza frunza in palma baiatului. Aceasta era intacta, de parca nici nu ar fi fost vreodata folosita la taierea unei bucati de ciment.

Hans:-Dar cum? 

Tiana:-Impresionat? Si tu o sa poti face asta cu putin antrenament. Totul tine de forta si dexteritate. 

Hubert:-Si eu care credeam ca, doar gura e de tine. 

Tiana:-In fine, chiar nu avem toata noaptea la dispozitite. Sa terminam cu asta.

Se oprira in fata unei casute, facuta complet din marmura. Langa usa de la intrare era o tablita pe care scria: "Aici se odihneste Lily".  

Hubert:-Si cum o sa intram daca...

Dar nu apuca sa termine propozitia ca, usa era de deja facuta tandari. 

Hans:-Poti spune ca, asta e semnatura ta. 

Tiana:-Sa dai buzna in casele oamenilor e mereu amuzant. Sper doar ca, nu o deranjam cu vizita noastra.  

Hans:-Spargatorii de case, ar putea invata de la tine.

Tiana:-Tot ce se poate. Hans uitate la mine. 

Hans:-Ha...

Insa acesta nu apuca sa isi intoarca complet capul, ca, unul din ochii lui era in palma Tianei. Atunci fata azvarli capacul sicriului, smulse ochiul personei ce se odihnea in interiorul acestuia si il aseza in locul ochiului lipsa. Imediat sangerarea fu oprita, iar noul ochi se adapta cu intunericul din mausoleu. Fata repeta aceasi procedura si cu ochiul ei drept. 

Tiana:-Gata. Acum suntem precum niste catei huski. 

Hans:-Asta iti lipsea pentru a crea clanul...

Tiana:-Pe aproape. De fapt am nevoie de cel putin 5 membri, pentru a intemeia un clan.  

Hans:-Pai in total suntem 3. De unde o sa-i luam pe urmatorii 2? 

Tiana:-Aici intervin eu. Mai am cateva cunostiinte, care au datorii fata de mine. 

Hubert:-In viata?

Tiana:-Ce dragut, purecosul are simtul umorului.