Devil's trap

Tinut in lesa, la propriu

Ela ii arunca priviri nedumerite surorii mai mici, ce se afla in fata usii deschise, gura ei parea ca, voia sa scoata niste sunete, dar ceva o oprea si o facea doar sa sufle aer si nu vorbe la fiecare incercare. Tiana, care prinse-se acum o nuanta sangerie din cap pana in picioare, il avea pe Hans langa ea, cainele fiind la fel de patat.

Ela:-Deci...cine e noul tau prieten?

Tiana(stergandu-si o dara de sange de pe frunte):-E un catel pe care l-am gasit. Putem sa il pastram?

Ela(rasufland):-Fie...

Tiana:-Si vine la pachet cu asta. (si il trase si pe Hubert in fata usii, apucandu-l de dupa gat)

Ela:-Te-ai dus in casa batranei asa-i?

Tiana:-Da, si nu regret nimic.

Hubert se smuci, reusind astfel sa scape din stransoarea fetei si ignorand-o complet pe Ela, intra in casa, incepand sa urce scarile. Insa aceasta il opri prinzandu-l de umar, baiatul incerca din nou sa se smuceasca, dar ceva ii imoboliza corpul, uimit isi intoarse privirea spre Ela.

Hubert:-Cum a-i?

Tiana:-Nu a fost ea, ci eu.

Abea atunci baiatul observa ca, fata avea o mana intinsa spre el.

Ela:-Ce sa faca Tiana?

Hubert:-Sa..

Baiatul simti cum ramane fara voce si remarca ca, fata ii facea semn sa isi tina gura inchisa.

Ela:-Sa ce? Ti-a mancat pisica limba?

Tiana:-Sa ii prezint baia, fiindca amandoi au nevoie de una. Adica pfeu, sa aduca cineva furtunul, deoarece acestia doi nu cred ca, stiu ce-i  sapunul.

Ela:-Uite cine e poet acum, fie du-i la baie. Chiar put.

Tiana:-Miscati-va!

Hubert:-Da de parca as...

Iar picioarele acestuia cat si ale cainelui, incepura sa se miste haotic pe scari, doborand cateva obiecte si in cele din urma, amandoi izbindu-se de usa de la baie.

Tiana:-Ups. Greseala mea.

Dupa ce pocni din degete usa se deschise, iar baietii fura azvarliti in cada, care era deja plina cu apa calduta alaturi de spuma, ce umpluse intreaga baie cu miros de zmeura. Sapunul, samponul si doua peri, incepura sa ii curete bine pe baietii, care inca nu intelegeau unde le disparusera hainele, asta in cazul lui Hubert. Cand baia fu gata, prosoape pufoase si parfumate ii fugarira timp de cateva minute pe gresia rece, pana ce acestia fura capturati si uscati. La final o pereche de blugi gri si un tricou albastru, cu o rosie ce se stramba aparura pe Hubert, iar la gatul lui Hans era acum o lesa draguta de culoare rosie. Hubert resui sa deschida usa de la baie, iar printre aburii ce acaparasera holul, o vazu pe Tiana care astepta sprijinita de un perete si cu o pereche de pijamale in mana.

Tiana:-Era si timpul. Ce v-a luat atat?

Hubert:-De ce nu le intrebi pe prosoapele, care aproape ne-au sufocat acolo?

Hans:-Si apropo cainilor nu le plac zgarzile sa sti.

Hubert:-Tu de ce nu a-i spus nimic mai devreme?

Hans:-Nu puteam! Nu stiu ce mi-a facut nebuna asta, dar a functionat.

Tiana:-In fine la o parte fatalailor!

Si isi facu loc printre acestia intrand in baie. Dupa o ora usa baii fu din nou trantita la perete, doar ca, acum pe hol isi facu aparitita o fetita destul de inalta si slabuta, cu parul valvoi si lung si cu niste ochi violeti stralucitori. Pijamalele ce le purta, erau un tricou larg si negru si o pereche de boxeri de aceasi culoare. Cand intra in dormitorul de oaspeti, unde se aflau acum Hubert si Hans se arunca langa acestia in pat.

Hubert:-Nu a-i de gand sa dormi asa nu?

Tiana:-Normal ca, da stai calm baietii mici nu-s pe gustu meu.

Hubert:-Nu stiu cum iti vin asemenea idei crete, eu nu sunt interesat de lucruri stupide precum dragostea.

Tiana:-La fel si aici, deci nu te stresa. Apropo i-a nu fi interesat de asta.

Hubert:-Poftim?

Si baiatul se trezi cu o zgarda la gat de culoarea blugilor. Cand incerca sa o scoata, mana incepu sa-i arda, iar la final eczema ce ii aparuse, disparu la fel de repede.

Hubert:-Ce dracu a fost asta?

Tiana:-O zgarda fermecata. De acum vei face doar ce iti spun eu, asa ca, da labuta.

Hubert:-Sigur...

Iar mana baiatului se ridica fara vointa acestuia si prinse mana Tianei.

Tiana:-Vezi acum esti al meu.

Hans:-Asta nu se poate termina bine. Dar e mult prea amuzant, ca sa imi para rau pentru tine.

Iar cainele incepu sa rada cu lacrimi, pana se izbi de parchet.

Tiana:-Hans stai calm ti-am pus si tie una. Va ve-ti putea imparti mizerabila suferinta impreuna.

Cainele facu ochii mari si ramase mut in fata fetei, care era deja in pragul usii.

Tiana:-Noapte buna si vise placute, o sa aveti nevoia ca sa uita-ti de realitatea ingrozitoare in care sunte-ti blocati.

Lumina lunii patrunse in camera prin fereastra cu pervaz, iar stelele puteau fi remarcate cu usurinta, deoarece cerul era lipsit de nori. Hubert era asezat pe pervaz, iar Hans se afla langa acesta pe podea.

Hans:-Si acum ce facem?

Hubert:-Momentan suntem incatusa-ti (isi privi reflexia in fereastra, prinzand zgarda cu o mana si strangand-o, pana ce dare mici de sange cazura pe podea) deci va trebui sa jucam dupa regulile ei.

Hans:-Doar sa nu ramanem asa pe veci.

Hubert:-Vorbeste pentru propria-ti persoana.