Devil's trap

"Ce pui la cale?"

Cand Hubert isi reveni in simtiri realiza ca, zacea pe podeaua unui hol imens. Peretii erau facuti din marmura neagra si erau atat de curati, incat iti putei vedea imperfectiunile fetei in ei. Sute de tablouri cu diferiti oamenii, toti avand parul blond si ochii albastrii impanzeau peretii holului. In unele tablouri erau familii numeroase de 12 sau chiar 15 membri, in timp ce in altele erau dor parintii impreuna cu 2 sau 3 copii. Insa indiferent de imagine, Hubert remarca ca, ceva ramanea neschimbat. Mereu ambii parinti aveau o coroana pe cap, in timp ce unul din copii, tinea un sceptru ciudat in mana, acela fiind privit cu invidie de fratii sau surorile lui.

Tavanul holului abea daca putea fi zarit, insa undeva sus o lumina puternica lumina nesfarsita incapere.
Hubert strabatu holul pana la jumatate sau cel putin pana unde credea el ca, ar trebui sa fie jumatatea si cu cat inainta mai mult, cu atat portretele de familie se imputinau, ca in cele din urma, sa ramana o singura poza prinsa de perete, cu naiba stie ce soi de pioneza, facuta cel mai probabail din otel, poza in care era o fetita mica, careia ii lipseau 2 dinti, cel mai probabil dintii de lapte, cu ochii albastrii, precum cerul primavara si cu un par lung, blond.Fetita avea o coroana pe cap, cea a regelui, in timp ce tiara mamei o tinea in mana stanga, iar in cea dreapta era sceptrul. Expresia fetei era neutra, in timp ce ochii emanau o pasivitate infricosatoare.

Hubert examina timp indelungat poza, pentru ca, dupa atatea portrete plictisitoare, pline de zambete false, intalnise in sfarsit o imagine reala. Un sunet de pasi, il facu sa isi intoarca capul, spre locul de unde venea zgomotul. In doar cateva secunde pe hol isi facu aparitia o femeie inalta, supla, cu parul lung blond prins intr-o coada de cal. Aceasta purta o rochie lunga, mulata, neagra, simpla, insa eleganta, pe cap avea o tiara stralucitoare, in timp ce in picioare avea o pereche de sandale cu toc, negre. La gat avea un lantisor din argint, ce avea in centru o nestemata pretioasa, in timp ce cerceii, ce ii purta, erau facuti din acelasi material ca lantisorul. La mana dreapta purta o bratara, in forma unui sarpe, facuta dintr-un material lucios negru, iar degetul inelar, avea un inel din aur alb, cu o nestemata albastra, in forma de fluture.

Poate ca, trasaturile fetei erau mai mature, insa ochii albastrii ramansesera neschimbati, Hubert realiza imediat ca, in fata lui se afla fetita din poza. Cand aceasta il remarca pe baiat, se apropie de el si ii dadu o lista.
Hubert:-Ce e asta?
Femeia:-Lista de cumparaturi. Tu trebuie sa fi noul valet asa-i?
Hubert mototoli bucata de hartie si ii dadu drumul pe podea:-Nu, defapt eu vin de la o petrecere cu ceai si in mod accidental, am aterizat in palatul tau. Deci daca nu ar fi prea mare deranjul, Blondimea Ta, a-i putea sa imi spui, unde e iesire?
Femeia:-Petrecere cu ceai, hmm...cunosti cumva o tipa roscata, cu soparle in loc de par?
Hubert:-Vrei sa spui Aysa?
Femeia:-Da, asta e numele ei. Sa presupunem prin absurd ca, ea te-a trimis aici, as vrea sa te intreb, a-i cazut din greseala, in unul din portalurile ei sau ea te-a aruncat?
Hubert:-A doua varianta.
Femeia:-Tipic ei. Deci baiatule, nu ai nici un nume?
Hubert:-Eu sunt Hubert. Si tu femeie?
Femeia:-Amoni, dar toti cunoscutii ma alinta cu majestate.
Hubert:-Ceva imi spune ca, asta nu e o porecla.
Amoni continuandu-si drumul:-Ei bine, o sa continui sa te holbezi la poza mea din copilarie sau ma insotesti la cumparaturi?
Hubert:-Stiu si eu pozele astea iti capteaza atentia...
Amoni:-Misca-te.
Hubert:-Ma rog.

Dupa alta jumatate de ora iesira din castel, care din exterior semana cu un mall. Orasul era spre surprinderea baiatului, la fel de luxos ca palatul. Vilele, caci case nu se puteau numi constructiile masive, aveau cel putin 2 etaje si puteau sa ajunga chiar la 6, daca nu mai mult. Strazile si trotuarele erau facute din aur, masini zburatoare strabateau cerul, in timp ce trotuarele erau populate de oamenii imbarcati fie modest, fie extravagant, unii preferau costumatiile clasice, altii haine mai bizare, o mare de oameni, in care nu puteai gasii o persoana, care sa semene cu cealata.
Amoni:-Frumos nu?
Hubert:-Cu siguranta e diferit de pamant.
Amoni:-Din locul ala pricajit vi tu? Ar fi trebuit sa imi dau seama, adica hainele tale sunt simple si comune.
Hubert:-Nu ma prea fascineaza moda, dar se pare ca, locul asta e plin de fanaticii, gata sa ucida pentru o geanta de la Victoria Secret.
Amoni:-Ce-i aia Victoria Secret? In fine, pe planeta asta nu exista magazine sau mall-uri, oamenii isi creeaza ei singuri hainele.
Hubert:-La asta chiar nu ma asteptam. Desi se explica multitudinea de costumatii.
Amoni:-Daca tot muncesc pentru banii lor, ar trebui sa ii cheltuie pe ceva mai util, decat imbracamintea.
Hubert:-Materialele din care isi pot confectiona hainele, masini de cusut, piele artificiala?
Amoni:-Serios acum, in ce secol traiesti? Materialele sunt gratis si oricine isi poate crea, cat de multe haine doreste. Desigur, cei care au o inclinatie spre acest domeniu, pot folosii metoda clasica, insa mai sunt si oameni care au doua maini stangi, cand vine vorba de croitorie asa ca, pentru ei am creat Designer-ul de Companie.