Devil's trap

Un nimeni, intr-o lume de nimic

In goana lui nebuna de a prinde floarea buclucasa, Hubert, uita complet de portalurile, ce il puteau trimite intr-o alta dimensiune, din care nu s-ar mai fi putut intoarce prea curand. Insa, cu fiecare salt pe care il facea, floare parea ca, se apropie si mai mult, doar ca apoi sa isi ia zborul sus in aer, lasandu-l pe baiat cu un gust amar. Daca Hubert stia ceva despre el, atunci acel lucru era ca, nu o suporta pe Tiana si ca, ura sa piarda. Nu stia daca mostenise cu adevarat ceva de la parintii lui si nici nu il interesa, dar era sigur ca, aceasta "ambitie" de a castiga orice joc, o avea inca din ziua in care se nascuse. Insa timpul continua sa se scurga, soarele daca se putea numi asa, steaua rosiatica ce stralucea pe cerul albastrui inchis deasupra planetei, pe care se afla acum, continua sa apuna, deci el mai avea doar cateva ore la dispozitie, sa prinda aceea buruiana insuportabila. In scurta perioada de timp, in care locuise in acel subsol intunecat, bunica lui ii aducea zilnic carti sa citeasca, de acolo aflase cateva notiuni si despre spatiu si alte planete din sistemul solar.

Astfel realiza ca, steaua ce oferea lumina si viata, planetei pe care aterizase in mod inconstient, era pe cale sa se stinga, definitiv. Cei drept nu se mai afla nimeni pe aceea planeta, cu totii plecasera, iar dupa cum arata orasul in care ajunsese, cu siguranta acest lucru se intamplase cu decenii in urma.
Hubert:-Ma intreb, daca si pamantenii ar face la fel. Nu, cel mai probabil ar tremura de frica, asteptand un miracol dumnezeiesc, patetic.
In vitrina unui magazin, acesta vazu un ursulet prafuit, caruia ii lipsea o ureche si ambii ochi, pe el era scris un biletel:"Daca esti lasat in urma, nimeni nu va veni dupa tine." Cand baiatul veni mai aproape, vazu si scheletul ce zacea langa ursulet. Fetita, caci cel mai probabil asta a fost, purta o rochita roz, care acum era doar o carpa rozalie mizerabila, iar la mana avea o bratara, facuta din pietricele albastre. Cateva suvite de par negru, mai puteau fi remarcate, in rest oasele ce prinsesera o nuanta galbuie, intrasera deja in procesul de descompunere. Hubert lua scheletul si ursuletul, apoi sari in urmatorul vortex, pe care floarea il lasase in urma ei.

Ajuns inapoi in Afterland, o zari pe Aysa care se odhinea pe tronul ei, savurand o cana de cafea si fumand dintr-o pipa ciudata, ce scotea bule de sapun in loc de fum. Nu fu deloc surprins, cand vazu floarea pe care o fugarise toate ziua, prinsa in parul ei, ce acum avea suvite verzi fosforescente. Hainele, evident, erau altele o bluza ce avea manecile pana la nivelul coatelor, ii acoperea partea de sus a corpului, bluza era o combinatie intre culoarile verde si negru, o pereche neagra de blugi stramti, ii scoateau in evidenta corpul bine conturat si darnic. Iar in picioare, ei bine, purta o pereche de cizme din piele de sarpe.
Hubert:-Sa inteleg ca, cat am lipsit a-i fost la salon si la vanatoare?
Aysa:-Nu fi prostut, tembelule, astia sunt fostii mei iubiti.
Hubert:-Fostii?
Aysa:-Da, ce pe pamant femeile nu ies cu mai multi barbati, in acelasi timp?
Hubert:-Normal ca, ies, femeile usoare.
Aysa:-Rade sclavul de regina. Oricum remarci ca, eu am ceva ce tie iti lipseste?
Hubert:-In fine, am pierdut tu a-i castigat bla, bla, bla, bravo tie.
Tiana:-Nu pe ea trebuie sa o feliciti, ci pe mine, azi am facut rost si de un familiar si de un suflet.
Aysa:-Fara sa ridici macar un deget.
Ghi:-Urma sa spun asta.
Hans ii arunca o privire taioasa lui Hubert, dar acesta nici nu il baga in seama, doar se aseza langa el si lasa scheletul fetitei pe un nor pufos, ce plutea in apropiere.
Hans:-Stiu ca, te-ai simtit prost, da sa imi aduci un schelet drept scuze, nu trebuia sa te obosesti asa de mult.
Hubert:-Nu e pentru tine, oricum nu imi mai aprtii acum. Vreau sa o ingropam, in cimitir.
Hans:-Unde a-i gasit-o?
Hubert:-Intr-un loc asemanator cu Terra.
Hans:-Omule, vortexurile sun infricosatoare.
Hubert:-Ce nu e infricosator, atata timp cat traiesti?
Aysa isi facu aparitia intre cei doi si cu degetul aratator, apuca rochita fetei si o ridica in aer, cu tot cu ceea ce a fost candva corpul ei.
Aysa:-Cine e noua ta prietena? Sau e un el ?
Hubert:-E o ea, sunt destul de sigur de asta.
Tiana:-Serios? A-i verificat-o?
Aysa dadu frau liber unui ras zgomotos si chiar si Hans si Ghi schitara un zambet, la gluma fetei.
Aysa:-Nu-l mai tachina. Desi trebuie sa recunosti, amica ta e putin cam inerta. Sau asa e ea, mai timida?
Hubert lua scheletul si se indeparta de restul grupului.
Aysa:-Pleci undeva? Nu vrei sa ramai la after party?
Hubert:-Daca petrecerea o sa fie ca tine, mai bine sar intr-un alt vortex acum.
Aysa:-Nu vrei sa il cunosti pe Tazz?
Hans:-Cine e Tazz?
Aysa:-Servitorul meu.
Iar in clipa urmatoare, o lumina puternica o lovi pe roscata, lasandu-i pielea intr-o nuanta cenusie si parul negru si zbarcit. Din partea opusa a camerei, daca puteai spune asa, avand in vedere haosul ce se afla acolo, aparu un barbat inalt, bine facut, cu parul negru carliontat, un ten alb precum portelanul si ochii verzi ca jadul. Parea un domn cult si manierat, iar costumul de valet, pe care il purta, il facea sa para si mai elegant decat era. Cand ajunse in dreptul fetelor si al lui Hans, scoase din buzunar o masuta, micuta, eleganta si sase scaunele de culoarea carbunelui, le aseza frumos pe "podea" apoi batu din palme, iar obiectele de mobilier crescura, precum niste flori, ajungand la marimea lor initiala.
Domnul:-Numele meu este Tazz. Sunt valetul domnisoarei Aysa si va rog sa savurati cu totii o ceasca de ceai si briose proaspat gatite in casa.

Tiana:-Hei Tazzy, nu te-am mai vazut de mult, cum iti mai merge?
Tazz:-Pentru ultima data numele meu e Tazz. Un cub sau doua de zahar?
Tiana:-In fine, tu mereu a-i fost asa serios. Dar stii ca mie imi place mierea in ceai.
Tazz:-Pacat ca, esti acra precum o lamaie cu toata lumea, tanara domnisoara.
Hubert scapa un chicot, neasteptat, nici macar din partea lui si se intoarse spre Tazz.
Hubert:-Briose zici?
Tazz:-Briose tinere domn. Doresti si ceai cu ele?
Hubert:-Sigur de ce nu. Fara zahar te rog.
Aysa si Tiana chiar si Hans, ramasera cu gurile cascate, cand il auzira pe Hubert vorbind politicos cu cineva.
Hubert ii ignora complet, iar pe scaunul ramas liber, o aseza pe micuta lipsita de viata.
Tazz:-Domnisoara doreste ceai?
Hubert:-Desigur, dar doar un cub de zahar, prea mult ii face rau.
Hans:-Glumiti asa-i?
Aysa:-Tazz daca ma mai lovesti cu vreun fulger...
Tazz:-Briosa?
Si o indesa in gura Aysei, nelasand-o sa isi termine fraza.
Aysa:-Numb os sas schampi cuf asfta, ms-ai auczit? (Nu o sa scapi cu asta m-ai auzit?)
Tiana lua o muscatura din briosa si un zambet gingas ii aparu pe fata.
Hubert:-Deci poti sa si zambesti.
Tiana:-Ce iti pasa tie? Acum ca, am cainele tau, ar trebui sa fii suparat, nu crezi?
Hubet:-Nu, oricum, acum ca, vad ce prieteni ai, imi dau seama ca, indiferent de cat de mult te-as chinui, nu as reusi niciodata, sa ma ridic la nivelul lor.
Aysa:-Hei! Nu sunt asa de rea.
Toti(cu exceptia Aysei):-Ba esti.
Aysa:-Pff nu aveti gusturi.
Ghi:-Apropo, nu o sa ii iei sufletul lui Hubert?
Tiana:-Nu cred ca, am nevoie de el, momentan.
Hubert se ineca cu ceaiul, nu se astepta ca Tiana sa refuze o asemenea oportunitate. Cand aceasta remarca ca, baiatul o privea surprins, ii dadu o palma peste cap.
Tiana:-Nu face fata aia! In plus, imi apartii a-i uitat? Nu are nici un rost sa iti iau sufletul, asta e tot.
Hubert:-Hei Tiana.
Cand fata se uita la el, se trezi cu ceai pe fata.
Hubet:-Tot o scorpie o sa ramai.
Tiana:-Si tu tot un mucos inutil.
Aysa:-Ura rciproca, cel mai sincer sentiment. Nu e minunat?
Tazz:-Cu siguranta domnisoara.
Ghi:-Cred ca, este timpul sa plecam spre o noua destinatie. Deci Aysa, o sa vi si tu cu noi?
Aysa:-Hmmm...da sigur o calatorie nebuna ar fi perfecta acum.
Tiana:-Deci s-a stabilit. Sa ne caram de aici.
Hubert:-Cara-te tu, noi o sa mergem.
Tiana il apuca pe Hubert de guler si il trase dupa ea.
Tiana:-Voi veniti sau ce?
Aysa:-Asta o sa fie amuzant!
Hubert:-Stii sunt si alte modalitati prin care poti aborda un baiat.
Tiana:-Mai bine raman cheala, decat sa ma dau la tine.
Si fata il azvarli intr-o gaura de vierme.
Ghi:-Baietii...
Tiana si Aysa:-Idioti.
Hans:-Si acum unde mergem?
Tiana:-La Amoni.
Aysa:-O nu! Nu ea, e ingrozitoare!
Tiana:-Aysa?
Cand aceasta intoarse capul spre Tiana, fata o plesni peste fata, lovind fiecare sarpe in parte.
Aysa:-Bine fie, mi-a trecut.
Tiana:-Asa spuneam si eu. Tazz poti sa ne faci niste provizii pentru drum?
Tazz:-Imediat domnisoara Tiana. Sa le asez in interiorul lui Ghi?
Tiana:-Poti sa fi sigur.
Aysa:-Auzi, dar nu ar trebui sa mergem dupa Hubert?
Tiana:-Nu. De ce, unde l-ai aruncat?
Aysa:-Pai...
Tiana:-Nu acasa la Amoni asa-i?
Aysa:-Pai...
Tiana:-O la dracu! Serios?
Aysa:-Ce? In plus Amoni nu-i asa de rea.
Tiana:-Mai devreme spuneai ca, e oribila.
Aysa:-A da. Sa mergem sa-l salvam!
Tiana:-Aysa stai ce?
Roscata o apuca pe Tiana si sarira impreuna intr-o alta gaura de vierme. Tazz o lua pe Ghi si ii dadu drumul in aceasi gaura, apoi se uita la Hans.
Tazz:-Tu nu mergi cu ei?
Hans:-Se descurca si fara mine. In plus, avem o inmormantare de pregatit.
Tazz:-In acest caz o sa te ajut. Desi domnisoara are nevoie de haine noi.
Hans:-Da, si ce o sa faci, o sa mergi la cumparaturi?
Tazz:-Excelenta idee.
Hans:-Glumesti nu?
Tazz lua scheletul fetitei si pleca cu ea inapoi pe hol, parasind camera Aysei.
Hans:-Deci nu glumesti. Eh, presupun ca, cumparaturile nu sunt la fel de periculoase, ca luptele cu demonii.