Falling into your darkness

Capitolul 12

                   ————Helen————

- Ridică-te, îngeraș. În seara asta o să fiu în tine complet.

În glasul lui se simt o hotărâre, o promisiune care îmi face inima să bată cu putere. Simt cum fiecare cuvânt îmi trezește dorința, lăsându-mă să anticipez ceea ce urmează.

Mă las trasă de Dante prin holul clubului, pierdută între corpurile adolescentelor care dansează și râd fără griji. Bodyguardul îl salută respectuos, iar eu îl urmez mecanic, fără să mai gândesc. Suntem afară în fața hotelului, și recunosc G-Class-ul negru care mă luase în seara aceea. Îmi deschide ușa, iar eu mă așez pe bancheta din spate, cu mâinile strânse în poală, ca și cum aș încerca să îmi găsesc o ancoră în toată agitația asta.

Telefonul lui Dante începe să sune. Îl ridică la ureche și vorbește în italiană, rapid și dur. Nu înțeleg ce spune, dar tonul lui devine din ce în ce mai nervos. Mâna lui se încleștează pe volan,iar dintr-o dată, lovește cu pumnul bordul. Tresar. Inima mea parcă se oprește pentru o clipă, și atunci, ca un șoc, realitatea mă lovește.

„Ce fac eu aici?!" Îmi simt mintea trezindu-se din ceața în care fusese prinsă toată seara. Omul ăsta... abia îl cunosc. E periculos. Lucrează pentru mafie, iar eu... eu nu știu nimic despre el, nimic care să mă facă să mă simt în siguranță. „Helen, ești complet idioată!"

Încep să-mi analizez fiecare decizie din ultimele ore, ca și cum creierul meu ar căuta disperat să înțeleagă cum am ajuns în situația asta. Mi-am pierdut rațiunea complet. Pe ce m-am bazat? Pe atracție? Pe ideea că pot să mă descurc cu cineva ca el? Că pot să joc jocul periculos al unui bărbat pe care nu-l cunosc? Și pentru ce?

Încerc să-mi liniștesc respirația, dar e imposibil. Îl privesc pe Dante. Figura lui e tensionată, iar furia din ochii lui mă face să mă simt mică. „Trebuie să plec de aici..."

Dar rămân pe loc.

Trec câteva minute bune în care liniștea apăsătoare din mașină e spartă doar de sunetul motorului și de modul nervos în care Dante apasă accelerația. Îl simt cum fierbe lângă mine, dar eu stau nemișcată, uitându-mă în față, de parcă aș putea să mă detașez de tot ce se întâmpla.

– Nu mă întrebi nimic? întreabă el brusc, cu o voce rece.

– Nu.

– De ce? întreabă din nou, mai apăsat, ca și cum ar fi așteptat alt răspuns.

– Pentru că nu am dreptul, răspund aproape mecanic, fără să-l privesc.

Într-o clipă, fața lui se întoarce brusc spre mine, fulgerată de furie. Înainte să pot procesa reacția lui, trage volanul brusc și mașina iese de pe șosea, parcând pe o bandă de refugiu. Simt cum inima îmi sare în piept, dar n-apuc să îmi fac griji că vom face vreun accident. Dante își smulge mâinile de pe volan și le pune ferm pe scaunul meu, încadrându-mi corpul, deasupra mea, într-o poziție amenințătoare.

– Repetă, îmi cere el, vocea lui venind de sus, autoritară.

– Ce, Dante? Că nu am dreptul să mă bag în viața ta? spun, deși simt un fior rece pe șira spinării.

În mintea mea, îmi râd de propriul curaj. Trebuie să rămân tare, să nu cedez. Acesta este momentul meu de a mă proteja.

– Ce dracu' tot spui acolo? urlă el. Acum câteva minute îți dădeai drumul când îmi sugeai pula, și acum îmi spui că nu ai dreptul să te bagi

– Ce-ai spus?! urlă el și mai tare, vocea lui plină de furie vibrând în aer.

Încerc să nu tresar, să nu mă las intimidată, deși simt tensiunea crescând în fiecare secundă.