Evadarea

Capitolul 4

Imi simteam corpul ca un burete gigantic de gheata. Mainile imi tremurau ingrozitor si picioarele imi erau fixate, dar inghetate. Era foarte frig... Am incercat sa deschid ochii si un val puternic de lumina m-a lovit in fata. Eram intr-o camera destul de mica, foarte puternic luminata. M-am uitat in sus. Panica! Niste ventilatoare gigantice erau fixate si se invarteau la maxim. Iar eu eram... uda... Si muream de frig... Si tremuram si dintii imi clantaneau in gura. Hanoracul imi era lipit de corp, si la fel si blugii, iar vantul rece imi batea drept in fata.

- Buna ziua, domnisoara Abbott, am auzit o voce groasa si mi-am indreptat capul spre locul de unde provenea. Shime. Am incercat sa imi misc mainile. Legate. Aveam mainile legate si atat de inghetate, incat nu imi puteam simti degetele, iar palma mi-o simteam plina de furnicaturi enervante.

- De fapt, scuzati-ma. Nu este zi. Este dimineata. Asadar, buna dimineata domnisoara Abbott. Mi-as fi dat ochii peste cap, daca nu mi-ar fi fost tot capul înghetat.

- V-ati supara daca v-as intreba ce faceti dumneavoastra la ora 5:02 in sediul Builtdate, unde va este interzis accesul fara acordul tatălui dumneavoastra?

- Da, am spus increzuta, chiar daca nu stiam de unde imi apruse tupeul nejustificat.

- In cazul asta, ce naiba cauti la 5 dimineata intr-o inchisoare fara permsiune, fata proasta?

- Imi cautam tatal, am zis, inghitind in sec. Nu avea sa tina, si ma simteam stupid.

- Iti cautai tatal... la 5 dimineata.

- Pai nu era acasa la 3 asa ca m-am ingrijorat si am venit aici sa il caut, am zis sacadat, deoarece dintii imi clantaneau in gura ingrozitor, mult mai tare decat inainte. De obicei puteam sa imi controlez tremuratul si clantanitul dintilor atunci cand imi era frig, de pilda la munte, sau pe ploaie, doar ca senzatia pe care o aveam acum intrecea orice limita a inchipuirii mele. Imi simteam efectiv sangele inghetat.

- Dar ce cautai tu treaza la ora 3? Si cum se face ca esti acum aici, la ora 5?

- M-am ratacit, am zis.

- Dar ai fost de foarte multe ori la serviciu cu tatal tau. Cum ai putea sa uiti unde sa il cauti? a continuat pe o voce inflexibila, apropape mai rece decat imi simteam eu toate organele din corp.

- Stii ceva, Kim, nu am niciun motiv sa te cred. Dupa ce ca ma tinea intr-un congelator ca pe un cub de gheata, imi mai si zicea pe numele mic.

- Dar asta e adevarul! am tipat, si m-am îngrozit la auzul vocii mele foarte ragusite. Parca cineva imi zgariase corzile vocale.

- Atunci, nu il cunosti pe acest domn, a zis, dupa care a fluierat. Pe usa mica a camerei a intrat unul dintre paznicii celulei lui Peter. Probabil celalalt era inca acolo. Nu stiu la care parte se referea, la interogatoriu sau la intrarea in celula lui Peter, pentru ca era cel care tinuse biciul. Ok. Ok. Ok. Ramai calma, Kim. Nu rezolvi absolut nimic daca te panichezi.

- Nu... il recunosc.

- Dar el te recunoaste pe tine. Arata-i, Graves.

Dupa asta, numitul Graves a scos din maneca jachetei un biletel, pe care mi l-a pus in fata, suficient timp pentru a-l citi:

„ 3:46 - Kim Abbott a intrat in celula 2106 - Peter Dawson
4:51 - Kim Abbott a iesit din celula 2106 - Peter Dawson "

Am înghitit in sec cand am terminat de citit. Deci se referea la intratul in celula. Minunat!

- Recunosti aceste informatii?

- Nu, am zis. Dar era complet adevarat. Habar nu aveam cum o sa ies din situatia asta...

Atunci am avut un deja-vu. Shime a facut un semn din cap. Ca la interogatoriu. Nu stiam la ce sa ma astept. Nu m-ar deranja o ciocolata calda, bineinteles, dar nu cred ca asta vroia Shime sa faca. Era frig. Foarte, foarte frig. Aveam senzatia aia ca dupa ce ai stat o zi intreaga in zapada. Aveam mainile si picioarele amortite, si daca as fi avut posibilitatea sa le vad, sigur ar fi fost rosii. Daca nu chiar albastre. Atunci mi s-a aprins beculetul.

Graves s-a intors cu spatele, a iesit pe usa, si s-a intors in mai putin de un minut cu doua galeti cu apa. Maraiam de frig si ma simteam ca un om preistoric prins intr-un cub de gheata.

- Asadar, vrei sa spui ca nu l-ai cunoscut pe Peter Dawson?

- Chiarr... asa, am zis, dardaind.

- Nu te cred. Spre deosebire de Peter, totusi, eu chiar minteam. Eu chiar facusem ceva ilegal si meritam ce mi se intampla. Insa el nu, si daca il dadeam acum de gol, nu vroiam sa imi imaginez ce urma sa se intample. Asa ca am tacut si am inchis ochii. Am auzit pasii apasati ai lui Graves, dupa care i-am auzit apropiindu-se. Am deschis ochii si l-am vazut cu una dintre galeti in mana. O, nu. O sa fac pneumonie in stilul asta. Nu cred ca le pasa, ceea ce nu m-ar mira chiar deloc, dar tata chiar nu are nimic de zis in treaba asta? Sau el era acasa de mult? Normal ca era, ce sa faca la ora 5 aici, cand interogatoriul s-a terminat in jur de 1 jumate, genious...

Graves ridicand galeata. Frig, frig, frig. Dupa care am simtit cum tot frigul din lume mi-a venit mie in fata, scurgandu-mi-se incet dupa aceea pe corp. Corpul intreg mi s-a cutremurat violent si ma simteam ca intr-un congelator. Parca organele interne imi tremurau odata cu mainile si picioarele. O, frate, o sa mor la propriu de frig. Ventilatoarele parca bateau si mai tare acum, chiar daca stiam ca nu e asa. As fi facut orice pentru a scapa de frigul acaparator.

- Kim! a strigat Shime foarte tare, facandu-ma sa tresar mai tare decat o facea tremuratul.

- Da!

- Explica-mi te rog frumos de ce ai intrat in celula lui Peter Dawson, a spus, suierand pentru a scapa de furia evidenta.

- Dar nu am fost acolo!

- Cum poti nega, cand am dovezi clare?

Nu stiam ce naiba sa fac in situatia asta si nu imi venea sa cred ca eram inca capabila sa gandesc limpede. Corpul imi era in întregime blocat si inghetat. Ce vroiau de la mine pana la urma? Ce e atat de gresit in faptul ca am asistat fara permisiune la un interogatoriu de importanta maxima si am intrat intr-o celula securizata si inaccesibila? Totul, Kim, totul!

- Te mai intreb odata, domnisoara, de ce ai intrat in acea celula?

- Darr nu...

- Ba da! a tipat si Graves, facandu-si in sfarsit simtita prezenta.

- In regula atunci, de ce pur si simplu nu recunosti? a intrebat Shime, intr-o incercare esuata de a se calma.

Vazand ca nu raspund, si ca nu dau vreun semn ca as avea intentia sa o fac, „barbarul" a facut un alt semn din cap, iar Graves si-a intins mana spre cealalta galeata plina cu apa. Ma miram ca nu e plina cu chin pur. Am inchis ochii, si, pentru prima oara in noaptea asta nebuna, regretam ca am vrut sa imi ies din rutina si sa fac ceva indraznet. Acum ca stiu toata povestea, imi va fi greu sa nu ma implic, si acum stiu ca va trebui sa ma obisnuiesc cu prezenta lui Shime prin preajma.

Dupa asta, am mai simtit un val puternic de frig agonizant, dupa care nu imi mai amintesc nimic...