Vocea din ce în ce mai ridicată a Larei Swift răsuna în urechile înfundate ale lui Albus Potter, șatena mustrându-l prin arta ţipatului, deoarece creierul lui nu mai reușea să proceseze anumite definiţii din manualul de Poţiuni, așa cum mu putea procesa nici cuvintele pe care le spunea Lara cu atâta blândețe, încât îi făceau părul de la ceafă să se ridice.
Băiatul stătea cu faţa în palme și sprijinit de masă, privind-o chiorâș pe mediatoarea lui extrem de furioasă, cu ochii aproape închiși și roșii, sub care erau conturate într-un mod foarte elegant niște cearcăne. Imaginile începură brusc să nu mai prindă contur sau vreo noimă, iar unele obiecte erau clonate în mod misterios în capul lui Albus. El se frecă la ochi ca să-și revină, reușind, însă, doar să își lase pleoapele să alunece de tot peste irisul lui, căscă și își trânti capul peste masa din lemn, după care începu pe loc să sforăie.
Lara oftă, și mai nervoasă, încruntându-se la Severus, care nu îi vedea mutra plină de indignare, și începu să îl zguduie cu putere, în timp ce îi vorbea cât mai aproape de ureche și cu un ton comparabil cu liniștitorul sunet al unui strigăt de luptă.
- Haide, Albuș abia ieșit din fundul găinii! Trezirea! Mai e o zi până la examen, iar minţii tale de nimic îi lipsesc jumătate din noțiunile din cartea asta.
După ce rosti ultimul cuvânt, îi trânti lui Al manualul în cap, sperând că așa îl va trezi, dar gestul ei nu avu niciun efect, așa că lăsă liniștea să domine pentru a-și putea lua faţa de gânditor și a enumera în capul ei toate metodele posibile de a-l deștepta pe băiatul Potter, oricât ar fi ele de malefice. Uitându-se la un afiș de pe peretele opus mesei, care îl înfățișa pe James Sirius la vârsta de șapte ani în costum de iepure, Lara reuși să găsească rezolvarea perfectă a problemei.
Așadar, luă niște chibrituri din buzunarul robei și le folosi pentru a-i arde lui Albus câteva fire de păr de la ceafă, o parte din mâneca hanoracului și ambele șireturi, iar când flăcările își făcură grandioasa intrare de scenă, șatena îl introduse în cadru și pe magnificul lor partener de făcut trucuri: o tarantulă creată cu bagheta argintie pe alocuri a fetei. Aceasta fu așezată pe nasul brunetului încă adormit, de-ndată ce el se întoarse într-o parte și mormăi în somn câteva cuvinte neînțelese. Iar pentru finalul spectacolului, vremea se schimbă brusc iar ploaia cu suc de dovleac începu pe neașteptate, formând imediat o băltoacă în poala lui Al.
Și știţi vorba aia, "după ploaie, mereu apare un curcubeu" ? Ei bine, după o furtună ca asta, apare un alt fenomen colorat în toate culorile ROGVAIV-ului din cauza nervilor: Albus Potter, care ţâșni de pe scaun ca și cum ar avea cărbuni încinși în pantaloni. Venind vorba de lucruri în flăcări, băiatul observă într-o clipită că se transformase într-un foc de tabără mutant, așa că luă paharul cu restul sucului și îl turnă pe el, oricât de stupid ar fi fost.
- Ce naiba a fost în capul tău? Te-a lovit OZN-ul peste freză sau ce? ţipă Severus la șatena care se prăpădea de râs, cu roșul din obrajii umezi și lipicioși scoţându-i în evidență furia din ochii aproape ieșiţi din orbite, aceeași ochi care fuseră parcă lipiţi cu super glue cu un minut înainte.
- Înjură, mă, mai încet, că se uită Madam Pince la noi ca la viermi! fu răspunsul Larei, care încerca să pară severă pentru plăcerea de a vedea cum Albus se enervează mai tare și rupe un memorator în două. Tu ai nevoie de lecţii de autocontrol, știai? continuă ea, abordând chipul angelic, dar care avea, totuși, esenţă diabolică în el și îl irita atât de mult pe cel din fața ei.
- Așa cum tu ai nevoie de un drum până la cimitir?
- Sigur că da! Te conduc la mormântul tău cu mare plăcere.
