Perioada cea mai urâtă de vrăjitorii care studiau la Hogwarts, cea a examenelor de sfârșit de an școlar, își făcuse simțită prezența la o săptămână de la aventura din spital a celor șapte. Mulţi elevi arătau extenuaţi și erau zăriţi pe holuri numai cu manualele în mână, înjurând în gând profesorii. Printre aceștia se număra și Scorpius Malfoy, care, nepriceput la Farmece cum era, o rugase pe Rose Weasley, cea mai deșteaptă vrăjitoare din anul ei să-l ajute să învețe. Din nefericire pentru el, fata îi cerea să se documenteze mai mult decât spera, iar treaba asta îl depășea, la fel ca și materia în sine. Pur și simplu, nu putea roti și șficui bagheta cum trebuie atunci când rostea o vrajă și nici să pronunțe corect unele incantaţii nu era în stare. În plus, creierul lui nu era făcut pentru a reține atâtea vrăji, spunea el.
În aceeași situație se afla și James Potter, în legătură cu Transfigurarea, dar pe el nu avea cine să-l preseze, deoarece el nu făcuse greșeala de a ruga un geniu silitor și ambiţios să-l învețe ceea ce s-a predat într-un an în două săptămâni. Dar cel puțin, spre norocul lui, știa câte ceva despre materia profesoarei McGonagall și cu putință muncă, putea obține un Acceptabil, nota de trecere.
Fratelui mai mic al lui Sirius, Albus, un alt student care avea probleme de învățare când venea vorba despre un anumit curs, i-ar fi făcut o deosebită plăcere să poată spune același lucru despre cunoștințele sale legate de Poţiunile Magice, cea mai nesuferită și imposibilă materie, exact ca și profesorul. Cel puțin asta spunea el de câte ori avea ocazia sau avea chef de mormăit în barbă.
Revenind la situația băiatului Potter, se poate spune că aceasta nu era una tocmai bună. În primul rând, nicio notă luată de el la Poţiuni nu era mai mare de Insuficient, ceea ce însemna că nu avea nicio notă de trecere. În al doilea rând, dacă picase fiecare test, atunci, cu siguranță nu avea prea multe șanse să treacă cu brio examenul final. Iar în al treilea rând, dacă îl pica, repeta anul, după cum era scris în regulamentul școlar.
Toate aceste motive pentru care Albus considera că nu mai are rost să învețe ceva îi erau înșiruite lui Scorpius, pe când amândoi se plimbau prin campus înainte de a începe orele și discutau despre testele care nu le dădeau pace.
- Nu-mi place să ţi-o spun, prietene, dar tu ești singurul vinovat de starea în care ai ajuns, îi vorbi blondul, după ce Severus termină cu trăncănitul despre Rahman și materia lui.
- E vina mea că el mă urăște și îmi dă note mici?! făcu Albus indignat, încruntându-se.
Scorpius ezită să răspundă, iar acest lucru i se vedea pe faţă, însă, până la urmă își luă inima în dinți și o făcu, încercând să nu se gândească la pumnul care, posibil, avea să îi intre în gură.
- Oarecum. Te rog, nu mă lovi! vorbi Scorp repede și își puse mâinile la câțiva centimetri de faţă.
- Cum e asta măcar puțin vina mea? întrebă brunetul, cu toate că era conștient că amicul lui avea dreptate.
- Păi, el te urăște pentru că i-ai comentat în prima zi de școală și ai comtinuat să o faci până în prezent, iar notele tale sunt mici și nu știi pic de materie, ceea ce te dezavantajează foarte mult, pentru că nu te străduiești deloc.
- Ba m-am străduit! Am încercat să învăț și i-am spus Rosei să mă ajute, dar nu am reușit să înțeleg ceva, așa că m-am dus la Alice, care este prea blândă cu mine și nu mă putea opri din a lăsa cartea jos și a pleca de lângă ea. Așa că ia ghici la cine m-am dus a treia oară, pentru că eram disperat.
- Logan? întrebă Scorp, uimit.
- Nu eram chiar atât de disperat, fu modul lui Albus de a-i spune că a greșit răspunsul. M-am dus la James, idiotule!
