Rescrierea destinului

Capitolul 6

Totul e negru in jurul meu, plapuma intunericului infinit s-a asternut peste mine pentru a ma proteja  de lumea din afara, unde toti oamenii sunt rai, cruzi, mincinosi, egoisti. Ma protejeaza de rautatea lor si cel mai mult ma protejeaza de el. Imi da o sezantie de pace, ca nimic nu mi se mai poate intampla...ca sunt doar eu si sufletul meu intunecat. Suflet ce a fost otravit de el, de toate lucrurile oribile ce mi le-a facut sau spus. Nu mai sunt fetita naiva ce visa la o viata de basm unde totul ar fi perfect. Aceasta lume ce si-a imaginat-o atata amar de timp nu a existat niciodata, a fost doar  un "colac de salvare" care s-o tina la suprafata pentru a nu cadea in intuneric. Dar azi n-a mai putut s-o mai tina la suprafata, a lasat-o sa cada in intuneric datorita lui. 

E doar vina lui! Vina lui ca mi-a luat suflet luminat si l-a inlocuit cu acesta...acest suflet ce nu mai vede rostul vietii daca mereu suferi...acest suflet ce mai bine ar sta in intunericul etern decat la minunata lumina...acest suflet ce nu ar mai putea niciodata sa mai creada in vreun om. Toate ce mi s-au intamplat au fost din cauza a lui! A rautatii ce zace in sufletul lui. Lucrurile oribile ce mi le-a facut, niciodata nu voi putea uita, mereu ma vor bantui acele amintiri groaznice.  Mereu imi vor fura fericirea! N-am crezut vreodata ca imi voi dori sa mor, sa scap de viata asta! Sa nu mai indur rautatile lor! Asta doar din cauza lui!

-Flashback-

"Ce vrei sa vorbesti cu mine?" spun raspicat.

Nu vorbeste. Din cate pot vedea incearca sa isi gaseasca cuvintele, isi tot framanta mainile, probabil un tic nervos, dar de ce ar fi nervos? Ce ar fi asa de important incat sa-l framante in asa hal. Ma uit la el cu ochi curiosi incercand sa gasesc o urma de emotie ce m-ar putea ajuta. Dar nu gasesc nimic. Fata lui nu exprima nimic, e goala! Ok daca nu vorbeste ceva in urmatoarele 2 secunde il pocnesc cu mana mea.

"Vorbeste omule doar de aia ai gura sau ti-a mancat pisica limba! Stai asa, ai venit sa te holbezi la mine ca un obsedat, nu?!!"

Vad cum se uita mirat la mine datorita cuvintelor spuse. Nu se astepta deloc sa ii vorbesc asa, m-am surprins chiar si pe mine, nu stiu de unde mi-a venit curajul asta, dar e bine venit! Vad cum expresia fetei se schimba din una nula in una ce daca ar putea m-ar omora de vie. Vena de pe gat ii este gata sa explodeze. Tipu asta chiar ca repede se enerveaza sau nu e obisnuit sa ii comenteze cineva. Eh, asta s-a schimbat de acum.

"Cum indraznesti sa vorbesti asa cu mine?!! Cine naibii te crezi sa tipi la mine, nu uita ca esti in casa mea ca sclava mea, mai bine ti-ai tine gura inchisa daca nu vrei sa iti trag vreo doua la fund!" Spune acestea apropiindu-se cu pasi apasati spre mine. Imi prinde barbia si  o ridica pana ce am contact vizual cu el. Incerc sa ma trag dar nu reusesc la ce forta are. Ochii sai verzi acum parca ard de manie. Cred ca o sa dau de belea, dar nici nu imi pasa in acest moment, adrenalina imi curge prin vene ca apa.

"Nu imi mai comenta ca altfel te bat la fundul gol si crede-ma ai fi tu femeie dar tot te pot invata minte! Tu nu faci aici ce vrei tu. Ai INTELES? "  Imi tipa in fata accentuand ultimule cuvinte.

"Cine te crezi tu sa imi spui ce sa fac sau nu, nu esti stapanul meu, esti un nimic, un criminal ce omoara oameni, un dobitoc ce crede ca toata lumea trebuie sa-l asculte, ce m-a rapit si m-a facut sclava lui din pura distractie, dar ghice ce! Nu o sa mearga cu mine! Nu o sa te las sa faci ce vrei cu mine!  Nu imi voi pata demnitatea din cauza unui dominator fara scrupule ca asa vrei tu! Esti un monstru!"

Tremura de nervi se pare ca nu prea i-au priit cuvintele mele dar nu sunt o persoana ce ma las batuta in picioare. Nu o sa-i dau satisfactia asta! Niciodata!

"Retrageti cuvintele acum!" racneste la mine.

"In visele tale nemernicule!"

"Iti mai spun odata retrageti-le ca altfel..."