Rescrierea destinului

Capitolul 11

Leon se tot invarte prin camera mai ceva ca un titirez, daca o sa-l mai urmaresc mult sigur am sa vars. De cand am ajuns acasa, baietii ne tin morala mai ceva ca un profesor ce isi cearta elevul. Suntem in livingul castelului cu cei trei craii care se comporta ca niste descreierati, ce Doamne iarta-ma avem 18 ani. Dupa ce ne-au luat pe sus din club acum ne mai tin si morala? Simt cum deja incepe sa ma doara capu...bla bla bla...suntem iresponsabile ....bla bla bla....daca patea-ti ceva?... Si tot asa.

" Va puteti opri din invartitul asta, deja imi dati dureri de cap." Prima care a scos in sfarsit un cuvant, e Tessa, daca nu facea asta sigur as fi ajuns sa-l pocnesc pe unul dintre ei.

" Taci Tessa! Cum dracu ati putut sa fiti asa de inresponsabile incat sa nu luati unu din baieti sau un bodyquard? Daca vi se intamplara ceva?" Spune insasi "regele" lor, Leon. Are o privire salbatica, iar vena de pe gat sta sa pocneasca.

" Oh haide, ma pot apara si singura."

" Am observat, mai ales cand Tori era sa fie violata de un hormonat cu fantezii"

Tessa isi intoarce privirea spre mine socata. Ups! N-ar fi trebuit sa afle, acum o sa se invinovateasca. Mersi Leon.

"N-am vrut." Spune cu vocea joasa. "Dar e vina voastra ca tot ne tineti inchise ca pe niste caini si ne monitorizati fiecare miscare nu ne lasati deloc libertate, in alte circumstante s-ar fi intamplat altfel."

"Poate nu v-am supraveghea atat de mult, daca nu te-ai comporta ca un copil de cinci ani."

" Nu ma comport ca un copil de cinci ani!" Vocea Tessei ridicandu-se cu cateva octave.

" Exact asa te comporti, esti o iresponsabila!" Cel care vorbeste acum e Erick. Mi se pare nefiresc sa-l privesc nervos si dupa fetele fetelor si lor li se pare la fel.

" De ce te bagi unde nu-ti fierbe oala, Erick?" Vorbeste Tessa.

" Pentru ca tin la tine, idioato!" Fata lui Erick nu mai are nici o urma de nervi, dar ochii bulbucati de frica si gura deschisa arata ca aceste cuvinte n-ar fi trebuit sa iasa la iveala. Si nu, numai fata lui Erick e inmarmurita si la fel a celorlati din camera.

" C...e...ce?" Silabiseste Tessa. Dar nu primeste nici un raspuns ca este trasa cu totul de pe canapea si luata pe sus de Erick care cu pas alergator urca scarile. In camera e o liniste mormantala, toti sunt inca in soc dupa cele tocmai auzite.

"Woow! A fost interesant....Deci unde ramasesem?" Decide Alex sa rupa tacerea.

" Ramasesesi la partea in care ne dadea-ti drumu, multumim pentru minunatul "discurs", dar noi vom mergem sus." Spun in timp ce ma indrept spre scari, dar nici nu ajung sa urc pe prima dreapta ca sunt smucita in bratele tari ale cuiva.

" Unde crezi ca pleci? N-am terminat cu tine!" Se aude voce lui Leon.

" Eu cred ca da!"

" Alex, Hailey lasati-ne singuri, acum!" Cei doi ii executa ordinele in liniste si ies din incapere.

" Acum ce? O sa ma pedepsesti?" Intreb sarcasmul facandu-si aparitia.

" Trebuie sa vorbim." Spune serios.

-Perspectiva lui Erick
Privesc la fiinta din fata mea ce mi-a dat viata peste cap. Se uita la mine ca la un extraterestru, daca ma uit mai bine si ceilalti din incapere. La dracu'! Mai prost de atat as putea fi? Cum naiba mi-a scapat asa ceva? Da ati inteles bine, o iubesc, o iubesc de cand ma stiu, e cea mai minunata femeie pe care o cunosc. Stiu ca ieseam cu tarfe si mi-o trageam cu ele, dar mereu ea imi bantuia gandurile, din prima clipa m-am indragostit de ea, de ochii ei, rasul ei, incapatanarea de care da dovada, dar care o face al naibii de sexy. De 247 de ani imi bantuie visele, mereu mi-o imaginez impreuna cu mine tinandu-ne de mana, saruntandu-ne sau facand dragoste. Pacat ca e doar un vis. Nu sunt destul de bun pentru ea, sunt un curvar nenorocit ce e un rahat. Ea e o printesa, eu un simplu varcolac. Relatia noastra e imposibila in primul rand tensiunile dintre rasele noastre, iar in al doilea rand daca ar afla Leon mi-ar smulge capul de pe umeri. Oh, nu! Am ramas blocat in amintiri prea mult timp, 4 pereche de ochi ma privesc curiosi asa ca fac singurul lucru care imi vine in minte. O ridic de pe canapea si o pun pe umarul meu, fugind apoi pe scari ca din gura de sarpe. Gest de disperat, stiu!