Rescrierea destinului

Capitolul 17

Inainte sa incepeti sa cititi capitolul, as vrea sa va spun ca am schimbat pe actorul pe care il juca pe Leon, deoarece nu se potrivea foarte mult cu personajul. Asa ca va las o poza cu cine il va juca pe Leon. Am gasit poza asta din intamplare pe internet, dar imediat mi-a trimis gandul la Leon. Ps: Daca stiti cumva numele protagonistului (nici macar nu stiu daca e o celebritate), va rog sa mi-l lasati in comentarii. Sunt in urma cu mas mediat. :))

-Perspectiva Teresei-

Plămânii mei erau presați îngrozitor, încercam să respir dar in zadar. Parca ar fi facuti din plumb. Ma ridic greu di pat si.....Fum! Foc si fum peste tot! Camera mea era captivă în flăcările focului, încerc să ies din camera, dar focul s-a întețit așa mult încât ajungea pana in tavan.  La naiba, vampirii si slăbiciunea lor pentru foc. Dacă trec prin flăcări voi deveni friptură de vampir.  Doar printr-un miracol voi scăpa vie de aici, bine cât de vie pot fi eu. Încerc sa strig dupa ajutor, dar fumul îmi inundă plămânii, camera începând sa se învârtă ca un carusel de la balci.

"Tessa! Tessa! Unde ești? Tessa!"

Vocea asta! Speranța mea! Erick! Încerc să-i strig numele, dar fumul îmi face imposibil acest lucru. Corzile vocale îmi sunt îngreunate de fumul înecăcios.  Din spatele flăcărilor văd o o mica umbră. Speranță! Ca un adevărat erou , Erick trece prin flăcările iadului ca o pasăre phoenix

"Tessa! Iubito, rezista!" Ma ridica de pe podea și mă învelește cu o prelada.
Sunt sigura ca e pentru contra flăcărilor.  Focul asta m-a zăpăcit, încât nici nu am sesizat când leșinasem. Mă ia în brațe ca o prințesă si trecem prin focul ce înghițea castelul cu o viteză uluitoare.

Ce se întâmplă? Cum a pornit focul? Unde e Leon? Încerc să-i vorbesc lui Erick, dar îmi e imposibil. Vede că mă agit, cât mă pot mișca.

"Șhh, stai calmă! Totul va fi bine!"

Am ajuns la parterul castelului, unde la intrare oamenii  se înghesuiau să iasă din acest iad. Imediat ce am simțit aerul curat de afară am simțit cum greutatea de pe plămâni s-a evaporat.

Casa mea, casa noastră, acum arde din temelii. Focul cuprinde tot castelul cu totul. Singurul loc căruia ii puteam spune acasă. Locul unde eu si Leon am crescut...Leon!!!

"Unde e Leon? Îl întreb disperată pe Erick.

"Nu știu, Tessa. Ultima dată când l-am văzut fugea spre camera Victoriei."

"Si l-ai lăsat acolo sa meargă, singur?"

"Iubito, stai calmă! El m-a trimis, după tine si bine a făcut ca altfel devenei friptura. Va fi bine, îl știi doar pe Leon."

"Cum s-au întâmplat toate astea, doar avem paznici si îngrijitori speciali pentru asta. Cum să înceapă un incendiu așa de catastrofal?"

" Nu știu sigur. Dar, pot să pun pariu că a fost mâna lui Daniel."

"Nenorocitul, sigur a fost mâna lui." Mârâi printre dinți. Când îl voi prinde îl voi omorî cu mâinile mele. 

-Prezent-
Amintirile din acea zi îngrozitoare mă vor bântui pentru tot restul vieții mele.   Castelul a fost singura mea casă pe care am avut-o. Acolo am crescut, am învățat și a fost singurul loc unde se mai simțea prezenta mamei si a tatei.  De ce au plecat de lângă noi?

"Prințesă Teresa, va mai ajut cu ceva?"

Am fost așa de prinsă în gânduri încât nu am observat că slujnica mi-a adus cina. 

"Nu Amanda, mulțumesc! Poti pleca." Face o plecăciune si iese din camera fara vreun alt cuvânt.

Cum a reușit viața noastră să se schimbe așa de radical? Și cel mai rau este faptul ca Leon sufera cel mai mult, il distruge faptul ca nu stie nimic de Tori. Sper ca esti bine draga mea, oriunde ai fi tu!

-------------------------------------

Ma ridic din pat, fara a ma mai obosi cu toaleta, ca oricum doar Leon si Erick ma ad si ies din camera, indreptandu-ma spre biroul. Acesta a devenit noua lor casa de cand au inceput pregatirile pentru razboi, dar astazi nu va mai fi asa. Bat la usa de doua ori pana aud un "intra".  Peste tot sunt imprastiate foi, harti si carti, parca ar fi fost aici al treailea razboi mondial!!!  Ma apropii de cei doi, care nici macar nu mi-au remarcat prezenta, incercand sa nu calc pe hartii. Ajung in dreptul biroului, si imi pun mainile pe umerii lui Erick si il sarut pe obraz. Acesta tresare, dar in cele din urma se intoarece spre mine si imi ofera un sarut dulce, dar scurt.

"S-a intamplat ceva iubito?" ma intreaba Erick ingrijorat.

"Nu iubitule, doar ca ma plictisesc foarte tare! Si m-am gandit sa vad ce mai faceti." Leon isi ridica si el privirea din foi, si imi ofera un mic zambet, descoperindu-si gropita din obraz. Pare asa tanar in momentele asta, nu cum il vad in ultimul timp ca regele impunator.

"Ca de obicei iubito, hartogareala specifica unui razboi." Spune iubirea mea acestea, stramband din nas si oftand.

"Pai, ar fi timpul sa luati o pauza."

"Nu putem surioara, avem multe de pregatit pentru ziua cea mare si...." Strica tot cheful Leon.

"Si nici un si, ati stat in ultimul timp doar in camera asta, asa ca e timpul sa luati si voi o pauza. Ridicati-va fundurile de pe scaune si hai afara, unde e soare si sa facem un picnic, ca atunci cand eram mici."

"Chiar ne-ar prinde o pauza Leon, razboiul nu pleaca nicarieri fara noi." Il roaga Erick.

"Bine, bine ati castigat complici ce ati devenit. Hai in gradina!"

"YEEEEEY!!! Mersi!!! Esti cel mai bun frate!" Tip si il imbratisez."

"Da,da, doar atunci cand iti fac pe plac." Spune razand.

--------------------------------------------

"Soare! Ce dor mi-a fost de tine!" Tipa Erick in timp ce se arunca pe iarba proaspat tunsa.

" Haide cutu, ridica-te de jos. Comporta-te ca un domn adevarat in fata iubitei tale." Il ia peste picior Leon.

" Mai taci sugatorule, tu m-ai tinut zi si noapte in biroul ala nenorocit. Asa ca, gura!"

Ce dor mi-a fost de tachinaruile lor. A trecut asa de mult timp! Suntem in gradina castelului, care nu e asa frumoasa ca a fostei noastre case, dar chiar si asa te lasa fara cuvinte magia ei.

"Gata baieti, opriti-va, parca ati avea cinci ani." Spun in timp ce asez mancarea pe patura.

"Bine sefa!" Striga in cor.

Ne asezam toti la masa si manancam din bunatatile pregatite de bucatar! Vorbim, ne jucam, ne ciondanim, ne simtim bine si sper ca acest lucru nu ne va fi luat vreodata, aceste minunate momente. Sper ca in curand va veni ziua in care vom putea fi cu totii aici, impreuna! Fara teama unui razboi!