Possessive Love - Harry Styles A.U. - II. Bounds

Capitolul 3

Impatuream hainele, asezandu-le atent in bagaj. Inca putin si plecam din infernal asta. Inca putin si scapam din nou de tot dezastrul asta. Urma sa mergem in Londra si de acolo sa zburam in Europa undeva. Era aproape de miezul noptii, iar Harry s-a dus sa trezeasca copiii. Noi plecam impreuna cu Louis, Rita, Felix, Lola si Niall in prima tura cu avionul. La jumatate de ora dupa noi porneau si restul. Oricum, eram un grup destul de mare. Biletele au fost scumpe, cumparate cu banii pe care baietii i-au furat, banii care m-au costat libertatea si viata mea tipica, plictisitoare, dar al naibii de frumoasa.

Am inchis geanta, oftand din greu. Mai trebuia doar sa ne urcam in avion si sa fugim. Voiam sa cred ca va fi mai bine de acum inainte, dar nu puteam. Trebuia sa ne ascundem acum din nou. Trebuia sa plec din locul unde ma nascusem. Chiar daca eram departe de familia mea, eram macar pe acelasi continent. Acum, urma sa fim si la mii de kilometric departare.

Un gust amar mi-a venit in gura cand am vazut pe pat dosarul care mi-a ruinat viata. Era destul de plin, legat cu un elastic. Mi-am muscat buza, incercand sa ma conving sa nu o fac, dar nu am rezistat. M-am ridicat si am apucat dosarul. L-am deschis repede pe la mijloc si am impietrit cand am vazut chiar poza mea. Era facuta dupa ce am fost rapita de Harry. Eram in Chicago la parcul acvatic la care Harry m-a dus de ziua mea. Imaginea era alb-negru, dar clara. Eram eu. La inceput erau informatii standard despre mine si trecutul familiei mele. Un articol era atasat, articolul din ziar in care se vorbea despre disparitia mea. Niste randuri legate de locul si data disparitiei mele erau subliniate cu rosu.

- Ce faci, Alice? a tunat focea lui Harry, facandu-ma sa tresar.

Mainile mele au inchis dosarul repede, dar palmele lui Harry l-au smuls din stransoarea mea.

- La naiba, ce am spus eu? Lasa-l dracului in pace! a tipat el, ridicand dosarul in aer si aruncandu-l intr-un ghiozdan.

- Acolo sunt si eu, deci cred ca am dreptul sa citesc despre mine! am ripostat nervoasa.

- Deja stii toate porcariile alea, Alice!

- Intocmai! De ce naiba nu ma lasi sa le citesc?

Harry a tacut, luand peste tricoul alb un hanorac negru.

- Oh, Doamne! am suspinat cand realizarea m-a lovit.

- Trebuie sa plecam, a spus el autoritar.

- Nu e ca nu vrei sa citesc despre mine. Nu vrei sa citesc altceva.

- Acum, Alice! a insistat, luand bagajele.

- Ce este, Harry? Ceva murdar despre tine si despre baieti? Ce secret bolnav ai mai putea sa ai, Harry?

- Alice, asculta-ma bine! a marait Harry, venind periculos de aproape de mine. Nu vei mai atinge dosarul asta nici cu gandul sau jur pe copiii mei ca o sa regreti!

- Doamne, pot sa simt iubirea, Harry! am mormait, trecand pe langa el.

L-am auzit oftand in spatele meu. Cine se credea sa imi vorbeasca in felul ala? Si cum adica "voi regreta"? Doar nu ne intorceam la vechiul Harry si vechea Alice unde singurul mod de a ne intelege erau bataile pe care le primeam.

Am ajuns jos si ne-am luat la revedere de la cei care veneau cu cel de-al doilea avion. Urma sa fie un zbor lung si obositor. Am intrat in masina si m-am intors sa ii verific pe Rose si Thomas care dormeau bustean in spate. Harry a venit si el si am pornit spre aeroportul apropiat de locuinta noastra.

- Imi pare rau, iubito, nu voiam sa tip asa la tine, a spus el la un moment dat, rupand tensiunea dintre noi.

- Trebuie doar sa vad ca suntem in Londra cu totii, departe de Samuel si de oricine ne vrea raul, am suspinat, lacrimile incepand sa mi se adune in ochi.