Possessive Love - Harry Styles A.U. - II. Bounds

Capitolul 19

ALICE'S POV

- Totul era asa de simplu cand eram mici.

- O iubesc.

- Nu are legatura...

- Am zis ca o iubesc!

- Asa spuneai...

INAINTE CU 4 ORE

M-am trezit zgaltaita de umar de catre Harry.

- Trebuie sa plecam acum, a zis el dur.

- Adica tu pleci si eu raman inchisa? am raspuns sarcastica.

- Nu, Alice, trebuie sa plecam toti acum, am fost desconspirati.

Panica deja prea cunoscuta mie s-a instalat in tot corpul.

- Avem un progress in desfasurare, a continuat el, incepand sa arunce lucrurile noastre in geanta. Kim si Liam sunt la un hotel.

- Si? am intrebat, simtind cum greata imi urca in gat.

- Il au pe Samuel.

Totul era prea mult. Aveau ce? Asta era sansa noastra.

- Asta e foarte bine! am zis eu, incercand sa inteleg ingrijorarea de pe fata lui.

- Nu e deloc de bine. Sunt doar ei doi cu el in camera, dar locatia e incercuita de oamenii lui Samuel care pot intra in orice secunda. Riscam sa ii pierdem pe toti trei.

*

In cinci minute eram deja in masini, pe drum spre Samuel. Harry conducea masina noastra in care eram noi doi, Ed, London, Louis si Niall. Cealalta masina cu Zayn, Perrie, Sophia, Lola si Rita era in spatele nostru. Incercau sa nu mearga prea repede ca sa nu atraga atentia politiei. Harry il sunase pe Zayn ca sa faca planul.

- Kim a reusit sa descopere locatia cand ea si Liam erau in oras dupa provizii. Erau aproape de ei, asa ca s-au avantat ca doi idioti, fara sa ne astepte si ne-au sunat cand deja erau incercuiti, a spus Zayn nervos.

- S-ar fi putut sa piarda oportunitatea, a incercat Lola sa spuna.

- Nu imi pasa! a strigat Rita. Nu trebuia sa se arunce in pericolul asta idiot!

- Sunt in siguranta pentru moment, in hotel e prea multa lume ca sa riste un schimb de focuri, a spus Harry.

Era calm, calculat, desi mainile sale strangeau volanul intr-un mod nervos.

- Numarul se aproximeaza la sapte oameni, a spus Ed.

- Folosim doar cutite si lupta fizica, a zis Niall. Trebuie sa o facem cat mai discret se poate.

- Ei sunt la etajul 15, iar oamenii lui sigur sunt pe aproape, a continuat Perrie. Cum facem sa nu atragem atentia?

- Ne comportam normal. Intram in grupuri si ne ascundem fata de camere. Oamenii lor o sa se deplaseze prin casa scarilor de urgenta pentru a nu fi vazuti, a explicat Harry.

- London ar trebui sa stea la etajul 15 in caz ca se intampla ceva si avem nevoie de un medic, a spus Ed. Nu o cunosc, deci nu o sa o vada ca o amenintare.

- Sophia, mergi cu London si stai cu ea, a zis Harry dur. Rita, tu vei fi protectia lor. Ed. Fute-le sistemul de inregistrare.

- Deja lucrez la asta, a zis Ed, avand laptopul la el.

Grozav, mai mult timp cu Harry. Inca nu vorbisem dupa intamplarea cu alcoolul. Ne-am prefacut ca nu a existat acel moment si ne-am indepartat incetul cu incetul. In fiecare zi, inca un milimetru. Ma durea. Nu intelegeam de ce nu puteam vorbi. Ce se schimbase intre noi? Asta era lucrul incredibil in relatia noastra: indiferent de ce se intampla in jurul nostru, eu si Harry eram stabili. Eram o echipa. Acum parca nici macar nu suntem in acelasi film.