Possessive Love - Harry Styles A.U. - II. Bounds

Capitolul 11

ALICE'S POV

Cand m-am trezit, masina in care ma aflam era pe un drum aglomerat, prinsa intre alte autovehicule. Mi-am intors capul sa o vad pe London pe scaunul soferului.

- Unde e Harry? am intrebat ragusita si confuza.

- In cealalta masina cu Mike, a raspuns ea soptit. Vezi sa nu ii trezesti!

M-am intors spre bancheta din spate. Perrie statea ghemuita intr-un colt al masinii, tinand capul lui Zayn in poala. Corpul baiatului era putin prea lung pentru bancheta, facandu-l sa isi tina genunchii indoiti.

- E in regula? am intrebat ingrijorata.

- Toata lumea e bine, a raspuns London pe un ton linistitor, ridicand o mana. Si tu esti bine.

A lasat un micut hohot de ras sa ii scape. Mi-am privit incheieturile degetelor ranite care aveau acum bandaje peste ele. Am cautat in buzunarul masinii unde stiam ca trebuie sa fie o oglinda. Mi-am privit fata. Buza umflata si lovita bine imi facea gura sa arate ciudat, iar cele doua vanatai – una pe linia maxilarului si alta pe obraz – erau de toata frumusetea.

- Abdomenul tau a scapat fara vanatai, spre deosebire de fata. Am pus gheata pe ele si le-am dat cu crema, ceea ce ar trebui sa le ajute sa se vindece mai repede. Ah, si buza ta e in regula.

- Multumesc, London, si imi pare rau pentru toata munca in plus.

- Te rog, dupa cum arata Nadia, s-a meritat!

Am zambit slab. Deja-vu. Felul cum buza imi pulsa si vanataile imi ingreunau miscarile fetei era prea cunoscut. Amintiri dure cu mine intinsa pe podea si cu Harry peste mine ma bantuiau, amenintand sa ma inece in trecut. Simteam cum mi se face rau.

"Nu stii nimic! Stii cine e Cassidy? Bineinteles ca nu stii!"

Cuvintele lui Nadia inca imi zguduiau mintea de ura. Atunci nu le-am putut procesa normal, deoarece furia m-a facut sa aud doar trecutul meu, ignorand ce imi spunea ea despre viitor. Dar acum ca ma intrebam, cine era Cassidy? Primul lucru la care mi-a sunat mintea a fost ca e o fosta iubita a lui Harry. Oare m-am inselat? Toate semnele duceau la concluzia asta. Toate conversatiile la care am tras cu urechea ma faceau sa cred ca ea si Harry s-au iubit candva. Asta imi facea stomacul sa se intoarca. El a spus ca eu sunt singura pe care chiar a iubit-o. M-ar minti asa? De ce nu imi spune verde in fata cine e Cassidy?

"Esti prea naiva ca sa stii, nimeni nu se increde in tine destul cat sa iti spuna pentru ca ei stiu ca nu o sa rezisti in fata adevarului!"

Deja chestia asta devenea enervanta. Ei preferau sa ma tina in intuneric doar pentru ca le era frica de adevar. M-am saturat sa decida e ice pot si ce nu pot suporta. Cred ca am demonstrate deja ca sunt puternica si total implicata in familia noastra. Cred ca nu ma mai pot numi naiva, deoarece ei au fost acolo cand am primit palma dupa palma de la viata. Acum stiu cat de curva poate fi lumea asta. Cred ca nu mai au dreptul sa ma trateze ca pe un portelan.

"Credeai ca esti speciala, credeai ca voi sunteti pentru totdeauna, credeai ca numai pe tine te-a iubit toata viata, credeai ca esti sufletul lui pereche sau marea lui iubire sau fufa care i-o trage cel mai bine, dar nu esti nimic din astea! Nici macar un singur lucru, Alice!"

Mici lacrimi s-au adunat in ochii mei. Nu mai stiam ce sa cred. Nadia putea sa spuna toate astea doar ca sa ma raneasca, nu ar fi pentru prima oara. Dar ea e de mai mult timp pe langa baieti decat am fost eu. Ea stie mai multe din povestea lor. Chiar si atunci cand ma ranea, mereu o facea cu adevarul. Niciodata nu a mintit, mereu ce a spus ea a fost adevarat. Chiar si atunci cand i-a spus lui Harry de viol ca sa ne raneasca pe amandoi: era adevarat. Sa fie asta exceptia de la regula? Toate fricile mele erau concentrate in ce a spus ea: noi nu suntem pentru totdeauna, eu nu sunt iubirea lui cea mare.