Possessive Love - Harry Styles A.U. - II. Bounds

Capitolul 27

Pentru o citire mai buna, ascultati piesa "Tell me you love me" by Demi Lovato. Xx

POVESTIRE LA PERSOANA A TREIA

A vazut fizic cum Alice a inghitit, marul lui Adam saltand imperceptibil sub pielea fetei. Ochii ei l-au privit panicata. Cand i-a intalnit ura din privire, fata s-a speriat. Pentru o secunda, Alice s-a intrebat: stie sau nu? Daca nu stia, de ce o privea cu atata ura? Daca stia, ce avea sa faca?

- Alice, spune-mi ca nu ai facut ce cred eu ca ai facut, a zis el cu o voce joasa si stinsa.

Fata stia ca ar fi fost mai bine pentru ea sa minta. Era asa de usor sa faca pe proasta si sa scape. Dar nu a putut. Dupa atatia ani, tot nu putea sa il minte pe Harry cu lucruri asa importante. Asa ca doar s-a uitat la el, vina sclipind in spatele ochilor – desi nu stia daca ar trebui sau nu sa se simta vinovata. Era decizia corecta, nu?

Linistea de care s-a izbit Harry a facut ca ceva sa se rupa in el. Creierul i-a fost deconectat de la corp. Amputat. Ochii s-au innegrit, iar imaginea era mult prea familiara pentru Alice. Dintr-un pas a fost langa ea, prinzandu-i ceafa cu o singura mana. A apropiat-o de el, conducand-o spre dusul pe care l-a pornit dintr-o miscare. A trantit-o pe fata sub jetul de apa rece, facand-o sa strige. Mainile lui au mers direct la fata ei, degetele incercand sa ii deschida gura inclestata. Alice il lovea cu pumnii micuti si ineficienti, incerca sa isi traga capul, dar stransoarea era prea puternica. Nu putea striga, nu putea vorbi, nu putea injura – toate astea ar fi dus la implinirea planului lui Harry: sa ii deschida gura pentru a o face sa vomite pastila. Tot ce putea sa faca era sa geama si sa se zbata. Se lupta – nu pentru viata, ci pentru moarte. Viata ei, moartea altcuiva.

Harry era atat de turbat, incat nici nu putea sa urle. Se misca cu o precizie chirurgicala, nu facea nicio miscare care nu il aducea mai aproape de scopul lui: salvarea posibilului, ipoteticului copil. Degetele lui au reusit sa ii deschida gura, dar Alice l-a muscat cu toata forta, facandu-l sa se retraga si sa urle. Alice a profitat de moment pentru a apuca ce era la indemana: dusul. L-a indreptat spre Harry, dandu-l la maxim si facandu-l fierbinte. Harry a urlat iar, probabil de nervi de data asta. A alunecat, lovindu-se cu spatele de sticla de la dus si facand-o bucati. Alice, uda leoarca, cu lacrimi, care nu se vedeau din cauza apei, si terifiata, a apucat iar ce era la indemana: un ciob mare.

Harry era pe spate, incercand sa isi revina de la cazatura. Cand s-a ridicat, a vazut ciobul in mana fetei. Nu a observant fata ei speriata sau sangele care picura din degetele ei. Nu a simtit nici rana pe care Alice i-o facuse cand il muscase cu toata forta sau durerea de la cazatura. Doar ciobul si abdomenul fetei – abdomen despre care putea sa jure ca se rotunjise usor, ca si cum acolo deja ar fi un copil.

- Iti bati joc de mine? a fost tot ce a putut Harry sa spuna.

Alice nu a putut raspunde. Ii era teama ca daca isi deschide gura, pastila va iesi singura din ea.

- Pastila de a doua zi? a strigat Harry. Fara sa imi spui? Ce dracu era in capul tau?

Se apropia amenintator de ea, pieptul sau parca provocand ciobul sa il strapunga. Alice inca nu a vorbit. Ed s-a afisat in pragul usii, iar primul lucru ce i-a iesit pe gura a fost o injuratura.

- Nu aveai niciun drept! a continuat Harry, fara sa-l bage in seama pe Ed.

- La dracu, Alice, nu i-ai zis? a intervenit Ed.

Harry s-a intors cu privirea spre el, tot corpul incordat.

- Stiai? a intrebat Harry, mult prea calm.