Lacrimile toate nu îmi mai ajung
Îmi amintesc de tine și încep iar să plâng.
Plouă încet, astea-s lacrimile lor
Ale celor ce mă cheamă, ale îngerilor.
Nu pot să nu mă mai gândesc la tine
Când simt că parcă te zbați în mine.
Vrei să ieși, să pleci, să fugi departe..
Dar nu te voi lăsa, te voi urma prin noapte.
Atâtea zile au trecut de când nu te-am văzut,
Însă nu rămâi un simplu cunoscut.
Vei fi sufletul, și inima, și tot ce mi-a rămas,
Jur că voi muri dacă mai faci un pas.
Speranța mea niciodată nu moare
Chiar dacă fiecare zâmbet mă doare.
Mi-e dor de tine, îmi e dor de noi,
Dar probabil nu te vei mai întoarce înapoi
