Atâtea zile fără tine,
Prea multe au trecut.
De ce te vreau iar lângă mine?
Tu nu mă vrei, nu m-ai mai vrut...
Nu ai habar cum doare,
Că plâng iar în zadar.
Ce dacă inima bate mai tare?
Tu, știu, mă crezi doar un calvar.
Sunt prea confuză,
Când te urăsc dar te iubesc mai mult.
De ce pe tine te amuz...
Când vezi că am sufletul frânt?
Cândva te vei gândi mai bine,
Sau vei vedea că m-am schimbat...
Dar mă vei lua din nou cu tine,
Din punctu-n care am plecat?
Zâmbesc acum, ciudat,
O fac căci știu că-i imposibil.
Dar te-ai gândit când ai plecat,
C-omori un om mult prea sensibil?
De-acum trebuie s-accept,
Nimic, se pare, nu mai poate fi schimbat.
Nu uita că-mi bați în piept,
Și te iubesc, ca-ntotdeauna, necundiționat!
