Plouă afară, plouă-n suflet,
Nu mai schițez nici un zâmbet.
Cu ce sens să mă prefac?
Nu vreau să vă fiu pe plac.
Spun ce simt, mă doare tare,
Vreau s-aduci cu tine soare.
Nu mai pot, încep să țip,
Îmi scriu oful pe nisip.
Bucuriile-s pe stâncă,
Însă rana e adâncă.
Lipsa ta o simt mereu
Unde ești, sufletul meu?
Inima mi-o iau de jos,
Plâng din nou, e de prisos.
Ție încă-ți aparține..
Vrei s-o lași iar în ruine?
Las-o așa, fie ce-o fi,
Eu pe veci te voi iubi.
Nu îți pasă, știu prea bine,
Dar tot te-aștept lângă mine..
