Acum un an pe vremea asta era ca în povești,
Căci îmi vorbeai, îmi zâmbeai, zilnic spuneai că mă iubești.
Cum păsările pleacă toamna în altă țară
La fel tu ai plecat, dar nu te-ntorci la primăvară.
Vezi tu? Zilele trec și se duc, dar vin din nou..
Tot pe tine te aștept ca pe un frumos cadou.
Frigul și el vine...Cine mă încălzește?
Cine cu vorbe dulci ușor mă îmblânzește?
Privesc la frunze moarte ce pică pe pământ.
La fel e și-al meu suflet ce cade pe jos frânt.
Băi, toamnă e afară, e un lucru cu țel.
Dar la mine-n în viață de ce e tot la fel?
Nu pot să mai suport indiferența ce-o oferi,
Oare nu ai văzut că-mi provoacă doar dureri?
Mă sting, nu mai strig, voce de mult nu mai am
Din putere am pierdut și ultimul gram.
