Plouă...
Pe geam înc-un picure se scurge.
Asta ne spune nouă
Că cerul plânge.
S-aude...
De-afară vuietul ne strigă.
În suflete el ne pătrunde
Vrea să ne-atingă.
Să povestească...
Cum un băiat și-o fată
Au reușit să clădească
O iubire adevărată.
Se știe...
Că cei doi s-au despărțit.
Dintr-o prostie
Cine-ar fi bănuit?
Dar sigur....
Fata încă îl iubește.
Nu îl lasă singur,
Doar la el, ea se gândește.
Cu toate astea...
Băiatul vrea s-o uite.
Să nu știe de ea
Sau de-amintiri pierdute.
Oare când...
Cei doi se vor împăca?
E doar un gând...
Ce nu îl pot uita.
E clar...
Că șanse sunt puține.
Se întâmplă tot mai rar
Să se termine cu bine.
Fata
Continuă să sufere...
Acum e-n fața ta
Cu sufletul de-atunci pulbere.
