Nu pot să te privesc fără să-mi fie greu,
Când știu că de mult erai doar al meu.
Recunosc, am tendința să te-mbrățișez
Dar știu că nu pot și iarăși oftez.
Îți simt iar parfumul ce-mi trezește-amintiri
Pierdute, divine, ale primei iubiri.
Inima îmi bate ca atunci, la fel de tare,
Fiorul, văd, niciodată nu dispare.
Mă-ntreb, cine te va iubi ca mine?
Tu crezi că, cu adevărat, la tine va ține?
Te înșeli, nimeni în toată viața ta
Nu te va adora cum o face ,,fosta".
Poate vorbele mele nu costă mult prea mult
Poate eu-s o copilă și tu te crezi ,,adult".
Cândva vei vedea cine cu ce a greșit
Și vei simți ce simt eu, dar la momentul potrivit.
Dacă eu nu te-aș iubi, atunci de ce te-aștept?
De ce la indiferența ta încerc să țin piept?
De ce scriu acum versuri pe hârtie?
De ce ție-ți dedic orice poezie?
