Sunt prea confuză...
Sunt ca o frunză.
Atât de simplă,
Dar atât de complicată.
Sau poate ca o pată
De o culoare vie.
Ceea ce-ți place ție.
Sau ca o stea,
Pierdută printre stele.
Privește către ele,
Ca să mă vezi pe mine.
Sau poate ca un nor
Ce-apare prea ușor,
Iar mai apoi dispare.
Tu nu știi oare de ce
Sunt chiar orice,
Căci sunt nimic, dar de fapt totul.
Acum termină jocul,
Eu te aștept la mine.
Nu vei veni, o știu prea bine,
Dar totuși sunt confuză...
