Volumul I: Îndrăgostește-mă

Capitolul 16 - Cadouri pentru suflet

Capitolul 16 - Cadouri pentru suflet

✽

Odată ce mă văd singură înconjurată de gânduri, îmi dau seama de ce s-a întâmplat noaptea trecută. Joseph s-a deschis în fața mea. Spunându-mi mare parte din trecutul lui sau poate întregul trecut. Mi-a povestit o pasă grea a vieții sale și m-am confesat și eu lui. Viața îmi rezervă multe lucruri în ultimul timp, dar nu reușesc să mă bucur de ele deloc. Însă sper din inimă să am parte de acest bărbat toată viața mea. Nu știu cât de mult voi rezista fără el. Întoarcerea în New York va fi foarte grea.

Mi-am deschis inima în fața lui atât de ușor precum am deschis o carte. Acel zid care se formase în jurul inimii, s-a rupt lăsându-l să pătrundă acolo înauntru. Mărturisirea lui m-a lăsat rece, mi-a făcut sufletul să tremure dând frâu liber sentimentelor pe care bărbatul acesta le-a trezit în mine acum ceva timp. Cele care mi-am promis că nu le voi retrăi, dar se întâmplă din nou. M-a dat complet peste cap, nu mai judec coerent de când l-am cunoscut și gândul mi-e constant la clipele împreună. Picioarele îmi tremură de fiecare dată când își face prezența și ochii ar varsa lacrimi în fiecare secundă datorită fericirii de care am parte.

Habar n-am cum s-au întâmplat toate astea. Cum a reușit prin farmecul său să intre în inima mea. Îmi aduc aminte de prima noapte. Când părul lui negru se zbătea între degetele mele și ochii lui albaștri mă fixau de fiecare dată când îmi simțea respirația mult prea aproape. Mușchii săi încordați din cauza excitării și felul în care pielea noastră se atingea. Contactul era mirific, de-a dreptul minunat.

L-am suplicat să mă ajute. I-am spus să mă facă să am încredere în el, să mă facă să uit de toate și să mă îndrăgostească, dar presupun că deja sunt. Mă las purtată de sentimente și de țipetele iubirii. Striga continuu să-i dau o șansă, căci de data aceasta va fi diferit. Cuvintele ei sunt prea dureroase, dar merită încercarea. Mi-am promis mie că nu voi mai cădea în plasa ei, că nu mă voi mai lăsa prinsă, dar felul în care el se mișcă îmi face corpul să vibreze.

Poate a venit timpul să îmi continui viața, să dau uitării absolut orice rană adâncă. Să rămân doar cu cicatricele care sper să dispară cu un fond de ten rezistent, păcat că nu pot ajunge atât de adânc cu acele chimicale. Inima mea ar avea nevoie și de un ac cu ață pentru a fi tratată. Sper totuși ca Joseph să fie ața de care am nevoie.

Timpul mă sperie. Pierderea asta de trei ani pe care am avut-o m-a făcut să-mi regret existența. Trecutul mă bântuie în vise, palmele lui încă le simt cu ușurință pe obrazul meu. Pumnii ce mă loveau îmi dau dureri de cap, căci acolo era locația lor zilnică. Țipetele îmi răsună în timpane și mă fac să surzesc. Simt cum sângele încă mi se prelinge pe frunte după lovitura de dulap. Îmi simt stomacul greu și parcă pleoapele mi se închid de fiecare dată când îmi aduc aminte.

Brutalitatea cu care făcea "dragoste" cu mine devenise din ce în ce mai insuportabilă. Mă penetra prea des și prea tare. Voia doar să își bată joc, să mă facă să mă simt murdată pe dinauntru. Totul se transformase dintr-o plăcere într-o durere cumplită. Atingerile lui mi se păreau scârboase și de nerecunoscut. Ochii îi erau întunecați și parcă rugam un demon să înceteze. Devenise insensibil și fără inimă.

Dar când Joseph m-a atins, când m-a privit și când m-a luat cu atâta finețe m-am simțit de parcă pluteam deasupra norilor, într-o bulă a mea. Pentru prima dată în trei ani, inima și mintea mea sunt de acord. O să-mi accept noua viață, o să merg înainte și o să pășesc hotărâtă de braț cu Joseph. O să-i dau o șansă, pentru că atât eu cât și el avem nevoie de ea.