Volumul I: Îndrăgostește-mă

Capitolul 10 - Dorul ucide

Capitolul 10 - Dorul ucide

✽

Am trecut și de ziua de vineri. Sâmbătă spre duminică, mă pregătesc de plecarea lui Joseph, atât fizic cât și psihic. În aceste două zile, nu l-am văzut deloc. Cel mai sigur e că mă evita, dar oricum nu vreau să mă mai vadă după tot ce i-am spus.

Chiar și așa, m-am interesat de el. Mi-am întrebat colegii de muncă despre clientul cazat la suite, dar niciunul nu-l văzuse. Chiar și Mary, care îl urmărea în fiecare secundă, nu l-a văzut ieșind deloc. Dacă e să fiu sută la sută sinceră, i se părea ciudat faptul că mă interesam de el, dar știu foarte bine cum să mă fac că plouă în fața întrebărilor sale, făcând pe nebuna. Măcar mă pot baza pe ea, sunt sigură că dacă îl vede este în stare să facă ca trenul în gară.

Deschid programul cu check-in-uri și verific dacă este încă în hotel. E încă cazat la noi, dat fiind faptul că are de gând să plece mâine. Recunosc că am ajuns puțin obsedată de prezența lui.

Nu ar trebui să-mi pese atât de mult de el, doar asta am vrut. Să plece din viața mea, să nu-l mai văd niciodată. Am reușit ce mi-am propus, dar sunt îngrijorată...

Dacă i s-a întâmplat ceva?

Oh, haide. Nu fii exagerată. Tipul acela de lucruri se întâmplă doar în filme. Ce i se poate întâmpla?

Este adevărat ceea ce subconștientul meu grăiește. Probabil a plecat pur și simplu. N-o să mă mai gândesc prea mult la el de acum înainte.

✽

- Natalie, recunoaște... îți este dor de el, spune Ana în timp ce îmi dă unul dintre umerașe, căutându-și ceva potrivit pentru a pleca la cumpărături.

Eu și Ana, ne-am decis să mergem să ne pierdem timpul într-un mall, la prima oră a acestei dimineți de duminică. Plus că, fiind doar șașe jumătate dimineața, nu o să găsim prea multă lume prin jur. Urăsc să merg la cumpărături unde sunt mii și mii de persoane. Urăsc înghesuiala. Să mă plimb prin magazine și să fiu sufocată de persoane, nu îmi place deloc. Prefer să îmi pun ceasul să sune la cinci dimineață ca să mă pot trezi la ora șapte decât să merg în plină zi cum o fac toți.

Vara se apropie de noi și colega mea are nevoie de noi costume de baie. Ca în fiecare an, trage câte-o fugă la mare sau îi convinge pe părinții ei să o duca prin diferite țări sau insule.

Tot drumul suntem tăcute, mă tot gândesc ce să-i răspund și parcă am rămas într-o transă absurdă, gândindu-mă dacă Ana chiar are dreptate. Parcăm mașina cât mai aproape de intrare și ne facem cale printre gardieni în mall. Intrăm în primul magazin târâtă de Ana și începem să probăm diferite haine.

✽

- Nu spune prostii, mă plâng. Doar sunt îngrijorată, am stat cu el câteva zile la rând... E normal să îmi fac griji, nu? aleg o bluza de culoare roșie. Cum ti se pare asta? o întreb arătându-i. Ana zâmbește dându-mi de înțeles că răspunsul este unul pozitiv.

- Ceva mai puțin comun..., las bluza la locul ei continuând căutarea. Știi foarte bine că atunci când îți faci griji pentru o persoană înseamnă că măcar puțin o îndrăgești, de aceea îți pasă... Și pot jura că ție nu îți este doar drag, se oprește pentru a mă privi întorcându-se pe călcâi. Natalie, îți sclipesc ochii când îi pronunți numele, îmi spune plină de seriozitate. Toată ziua îmi vorbești despre el.