Volumul I: Îndrăgostește-mă

Capitolul 12 - Cea mai superbă ținută

Capitolul 12 - Cea mai superbă ținută

✽

- Bună, Natalie, spune dându-și jos ochelarii de soare, lăsând la vedere ochii lui atât de frumoși. Sunt exact așa cum îi știu, cu acele pete de albastru și bleu. Pentru mine sunt unici.

Se pregătește să-mi dea un sărut apăsat pe linia buzelor. Îmi aduc aminte cum același pupic mi l-a oferit și la ușa blocului înaine să plece.

- Mă bucur tare mult să te văd.

- Și eu mă bucur.

Zâmbetul tâmp continuă să mi se afișeze pe față cu o mare naturalețe, nu pot să fac nimic împotrivă. Păr stupidă. Mă opresc câteva momente pentru a-i admira vestimentația. Poartă un costum albastru marin, aproape negru, împreună cu o cravată de aceeași culoare și o cămașă albă.

- Dacă știam că aveai de gând să te îmbraci așa, și eu aș fi făcut același lucru, spun tristă.

- Oh, haide! Ești perfectă! Eu nu am fost corect, dar imediat rezolvăm, spune începând să se dezbrace și aruncând cravata pe scaunele din spate, alături de sacoul atât de impecabil. Mai apoi, când termină cu acele haine, își dă drumul la primii nasturi de la cămașă lăsând la iveală pieptul lui atât de ferm. Gata, mult mai bine, nu? mă întreabă desfăcându-și brațele pentru a-l arăta noul Joseph.

- Perfect, îi spun zâmbind.

- Bine, unde vrei să mergem? mă întreabă punându-și ochelarii și pornind motorul, incorporându-se prin trafic.

- Am nevoie să mă ajuți să aleg o rochie pentru cina de mâine seară, cred că tu știi mai mult magazine decât mine...

- Mmm, cred că știu..., spune făcându-se pe interesantul. Și eu ce câștig? întreabă mutându-și privirea către mine, provocânu-mă din priviri când ne oprim la semaforul roșu.

Mintea mea rămâne paralizată câteva secunde, fără să știu ce să-i răspund. Ce poate să câștige el din asta?

- Bine, o să fac pe modelul în privat. Cum ți se pare? întreb.

Începe jocul.

- Mi se pare genial, accept, zâmbește ca un copil mic în timp ce îmi întinde mână așteptând ca eu să i-o strâng ca și cum am fi făcut un pariu. Își fixează ochii pe şosea și eu îi strâng mâna.

Pornim în liniște, iar eu încep să privesc în gol mașina pe dinauntru. Este superbă. Totul este acoperit cu piele crem. Scaunele din spate dispun de mici televizoare incorporate în ele. Iar bordul și mânerele ușilor strălucesc din cauza vopselei aurii. Se poate observa cum ceva greu, face gaură în pielea atât de moale și comodă- corpurile noastre. Sigur l-a costat milioane această mașină.

- Îți place, ă? mă întreabă pe un ton încrezut.

- Nu-mi place, o ador, spun.

Îmi plac la nebunie mașinile scumpe. Și cui nu? Niciodată nu am urcat într-una.

- E un Porshe Panamera.

- Oh, da! Panamera! exclam făcându-mă înțeleasă.

Adevărul este că, habar n-am ce fel de model este, în ce an a fost fabricată sau câte milioane ar putea să coste. Dar afirm ca să nu par o femeie fără cultură generală.