Volumul I: Îndrăgostește-mă

Epilog

Epilog

✽

Aud o voce feminină între noi, care îl strigă pe Joseph. Faptul că ne-a întrerupt ne face să ne depărtăm buzele unul de celălalt.

Fir-ar să fie!

Cu o mișcare rapidă, Joseph își poziționează ambele brațe pe lângă capul meu având grijă ca nu cumva să dau ochii cu această femeie. Preferam să n-o fac, mai ales având rujul împrăștiat peste tot și părul în toate părțile. Aș fi un poem în carne și oase!

- Ce vrei, Sarah? tonul autoritar a lui Joseph mă uimește.

L-am auzit doar de câteva ori vorbind în așa fel, atât de brusc. Aseară când era supărat, de exemplu. Îl deranjează așa de mult că această femeie să fie prin preajmă? Bine, recunosc, pe mine mă enervează cel mai mult că ne-a întrerupt momentul nostru pasional. O urăsc fără s-o cunosc deloc.

- Dragul meu, cina o să înceapă, trebuie să te întorci, spune și eu încerc să privesc peste umărul lui, trebuie s-o văd pe acea femeie, dar Joseph când își dă seama de ceea ce vreu să fac se incorporează făcându-mă să pierd puținul cadru vizual pe care îl mai aveam.

Ofez lăsându-mi capul și corpul să se sprijine de peretele rece.

Dragul meu? Așa l-a numit?

Oh, calmează-te Natalie!

Și femeia de la magazin îi numise așa, după acest apelativ, poate e un familiar. O soră, o verișoară.

Liniștete-te, Natalie!

- Vin acum, spune, dar femeia nu se mișca din loc.

- Te caut de jumătate de oră, invitații te așteaptă, spune chicotind.

Ce femeie nesuferită!

Mandibula lui Joseph se încleștește. Pot să simt și să aud cum dinții îi crănțănesc.

Respir profund, închid ochii pentru a mă calma. Îi deschid și mă cutremura sub privirea lui, este plină de furie.

- Sarah, ți-am zis că vin acum! Pleacă! țipă la ea și își întoarce capul peste umăr privindu-mă. Ochii aceştia întunecați care mă privesc mă înspăimântă. Nici când se enervează la culme nu arăta precum un demon înfometat de suflete tocmai intrate în iad.

Mă depărtez de perete și mă inclin într-o parte când Joseph se întoarce către ea fulgerând-o cu acestă privire obscură. Reușesc să îi văd podoapa capilară roșie în timp ce plecă din acest loc, lăsându-ne într-un final singuri.

Roșcată.

Un roșu precum focul din Iad. Și nu neg, la cât de nesuferită și impertinentă este, poate fi chiar și Diavolul. Îmi vin în minte cuvintele femeii de la boutique: Îmi place mai mult fata asta decât Barbie cea roșcată.

O fi ea?

Este vorba de fosta lui și e aici, căutându-l.

- Îmi pare rău, spune incorporându-se și trecându-și o mână prin păr.

- Cine este și de ce i-ai vorbit în acest fel? îl întreb și din nou îi apare acea îngrijorare pe față. Îmi ascunde ceva, simt asta, în legătură această femeie. Destul de grav sau important ar trebui să fie.

Din nou îți faci filme, o să ajungi stricând totul. Mintea mea spune că nu, dar inima mea că da. Ce situație obositoare.

- Natalie, azi-dimineață am încercat să îți spun ceva, răspunde ignorându-mi întrebările. Îmi strâng mâinile la piept așteptând să continue vorbind.