Volumul I: Îndrăgostește-mă

Capitolul 17 - Cina aniversară

Capitolul 17 - Cine aniversară

✽

Salonul în care se organizează cina aniversară arată impresionant de bine. Este mare cât pentru cinci sute de persoane. Lustrele atârnă de tavan luminând încăperea și un covor roșu duce spre scenă. Tavanul este decorat cu mici baloane colorate cu negru și roșu. Mesele sunt rotunde, acolo unde stau persoanele mai importante și dreptunghiulare unde mă așez eu și cei de rangul șefului meu. Mă simt ca o furnică într-o găleată. Totul este așa mare în jurul meu și nu reușesc să trag aerul suficient în plămâni.

Lumea gălăcioasă pare doritoare să mă surzească. Mă uit în jurul meu, dar nu reușesc să recunosc pe nimeni. Toți sunt eleganți și par scoși de pe coperta unei revistre renumite. Îmi privesc reflexia în geamurile enorme și arăt impecabil. Niciodată nu mi-am imaginat că voi arăta în acest fel.

Pășesc mărunt printre mese și îmi mențin privirea sus. Poate nu cunosc eu pe nimeni, dar nu mă voi lăsa intimidată de privirile bărbaților. Toți masculii își întorc capetele când mă văd pășind pe lângă ei și rămân blocați pe curbele corpului meu. Soțiile lor mă privesc cu ură și invidie. Gândul că aș putea fi mai bună decât ele nu le agradă deloc. Îmi continuit drumul până în apropierea scenei, unde îl văd pe șeful meu discutând cu câteva femei.

Niciodată n-am purtat o pereche de tocuri pe care să mă mențin atât de bine. Parcă au fost făcuți pentru piciorul meu. Pășesc precum o divă și mă simt la întălțimea la care ar trebui să fiu; mult mai sus decât bărbatul care și-a bătut joc de mine. Toți avem o poveste în spate. Fiecare persoană din acestă încăpere are una, fie ea buna sau rea. Tu pot citii chipurile lor, dar nimeni nu își poate imagina vreodată ce secrete ascund. Cine mă privește, sunt sută la sută sigură că nu își dă seama că am fost maltratată de fostul soț, înjurată și dată la o parte de familie. Nimeni nu poate ghici un trecut atât de îngrozitor.

Joseph la început părea un afemeiat fără scrupule. Dădea de înțeles că îi plac cât mai multe femei și că și-ar dori doar o relație cu beneficii. Gesturile sale atente nu îl dădeau deloc de gol, mai mult îmi dădeau de înțeles că nu vrea să pară un nesimțit din prima noapte. Voia să îmi lase o impresie bună și, de asemenea, și o urmă în suflet. A reușit. Iar acum nu mi-o mai pot scoate acolo, doar dacă mi-aș schimba inima cu alta.

Ajung la masa dreptunghiulară și mă așez lângă șeful meu, care pare că nu și-a dat încă seamă că eu am plecat şi m-am întors în mai puţin de zece minute. Continuă să vorbească cu cei din jurul lui. Cineva își drege glasul și el tace. Se uita la mine și zâmbește dulce. Însă nu spune nimic, ceilalți încep să se prezinte pe rând și îmi dau seama că poate sunt oameni buni. Îl salut pe toți cu o mișcare ușoară a capului și îmi cobor privirea când obrajii mi se înroșesc.

Discută între ei subiecte despre care eu nu știu nimic, dar nici nu mă pricep. Poate aș înțelege ceva dacă gândul meu nu mi-ar zbura continuu la bărbatul care probabil mă așteaptă după cină.

Îmi trece prin minte momentul în care ne-am cunoscut. Cum ne-am lovit unul de celălalt și cum m-am trezit cu el căutându-mă, cu un buchet de trandafiri și o cină pe nevrute. S-a strecurat pe sub pielea mea precum mercurul în sânge și mi-a deschis inima fără să bag de seama vreo mișcare. Îmi place să cred că e demonul meu. Unul lacom după corpul meu.

Îi iubesc ochii ce se întunecă cu fiecare atingere. Suflarea care încetinește când este excitat și când membrul său devine dur. Iubesc fiecare păriticică din corpul lui și îmi doresc să-l fac să se simtă precum în al nouălea cer. Secretele lui m-au devastat complet, nu știu ce să fac ca să nu îi aduc aminte de logodnica lui moartă. Nu vreau să mă comport ca ea și nici nu știu dacă îi voi putea dărui un copil vreodată. Dar ce fac eu gândindu-mă la lucruri din astea? Relația noastră nu e una stabilă și sunt ferm convinsă că acele cuvinte ale lui despre iubire sunt doar să mă ducă cu zăhărelul cât timp stau în Madrid.