Dupa ce m-a bandajat si m-a lasat sa fac un dus in casa lui, m-a condus spre casa, spunandu-mi ca e destul de periculos sa fiu vazuta cu el, avand in vedere ca tipa aia roscata, pe care o chema Behati, avea o obsesie pentru el inca de la gradinita, iar el ii e doar prieten, fiindca ii place abilitatile ei de " ninja ".
Sincera sa fiu, as fi dat orice doar sa mai stau cateva minute admirandu-i ochii de jad, ca atunci cand imi curata rana, ochii lui parca ieseau din orbite de concentrati ce erau, verdele devenind din ce in ce mai clar.
Nu trecuse destul de mult timp de cand mergeam cu masina, si totusi stateam pe loc din cauza aglomeratiei, dar nu puteam sa ma gandesc la aglomeratie, cand aveam atatea intrebari care imi bantuiau mintea.
Oare il voi mai vedea? Oare vom mai vorbi?
Daca nu v-a mai vorbi cu mine niciodata? Nu am cum sa supravietuiesc fara sa ii vad ochii aceia minunati, nu am cum sa supravietuiesc fara sa ma salveze.
Dar chiar cand toate gandurile iesira la iveala, mi-am dat o palma mintala si mi-am oprit inima sa mai vorbeasca.
Idiotul dracu! Dupa ce ca din cauza lui ti-ai pierdut rabdarea la cate mesaje de cacat iti dadea, acum din cauza lui ai fost impuscata de o psihopata. Si mai e inima aia care crede ca " vai ce frumos e "! Nu e decat un alt psihopat, asa ca fugi cat mai departe de el, Asia! Pleaca!
Faptul ca mintea mea avea dreptate ma durea, ma durea ca eram mintita si intr-un fel fermecata de el.
As fi iesit chiar acum din masina si as fi fugit de el, dar parca nu puteam, nu puteam sa fug in toiul noptii cand oricine m-ar putea pandai, cand Behati s-ar putea intoarce, dar marele meu noroc era ca aglomeratia a disparut complet odata ajunsi pe Avenue York. Nu prea era pic de masina pe strada, in schimb la fiecare pas, pe trotuar, intalneai grurpuri ciudate de adolescenti care sigur ar fi fost o problema daca nu erai in masina, dar aici eram in siguranta.
Odata cu trecerea aglomeratiei, Harry baga viteza, inima mea tresarind de fiecare data cand vedeam curbe sau semafoare care aratau rosu, dar totusi noi treceam.
Si in sfarsit trebuia sa plec, si in sfarsit Harry opri acel carusel al mortii.
Am iesit din masina fara sa zic nimic, dar nu am suportat sa nu ma mai uit macar o data la el, apoi putea sa plece din viata mea.
M-am oprit in fata usii si m-am mai uitat odata la el, el afisand un zambet larg si calduros care ma imbratisa pentru o secunda, apoi pleca, dar eu ii urmaream masina cu privirea.
A intrat im viata mea cu bocancii plini de noroi, acum pleaca. Nu credeam ca voi putea sa tin la cineva pe care nici nu il cunosc, dar acum simt ca viata mea functioneaza ca sa fiu a lui. Nu o sa il pot uita, urmele de noroi vor ramane mereu in inima mea, desi odata se vor usca si vor cadea, nu ma voi comporta de parca nu ar fi existat.
Am intrat in sfarsit in casa, dar nu aveam de gand sa ma comport de parca sunt bine, nu aveam sa ma mint.
M-am lipit de usa chiar in momentul cand am inchis-o si niste lacrimi imi cazura pe obraji, dar le-am sters rapid, incercand sa nu plang pentru cineva care doar imi da sperante.
Hey guys ^-^
Sper ca v-a placut si am nevoie de pareri, vreau sa stiu cum vi se pare.
- Saden's out
CITEȘTI
Private Number//H.S.
Fiksi PenggemarDurere, frica, iubire si distractie. " El era o idee proasta, dar iubesc ideile proaste. " A fi indragostita de un anonim nu e usor odata ce dai nas in nas cu el si imaginea fetei lui perfecte te bantuie, mai ales cand el zice sa stai departe de el...
