Private Number//H.S.

1. Roscata

Asteptam un semn de la Harry. Asteptam sa-mi bazaie telefonul, iar eu sa ma enervez si sa il blestem, dar nu primeam nimic.

Priveam tavanul plictisita fara nici un chef de nimic. Ma jucam cu latul de la gat rasaucindu-l de cate ori era nevoie.

Ma gandeam la trasaturile frumoase pe care le avea Harry, cum lumina parca ii mangaia fata, cum buclele ii saltau pe umeri, cum ochii lui imi controlau fiecare miscare.

Intr-un final m-am gandit sa fac o plimbare prin parcul de langa casa, asa ca mi-am pus un trening, neavand chef de haine pompoase, simplul fapt ca purtam acel lant ma facea sa ma simt cu adevarat speciala.

Am iesit din casa, luand si telefonul cu mine, in caz ca primeam un mesaj, apoi am inchis usa si am pornit spre parc.

Tot speram sa il vad din intamplare pe strada, dar nu aveam nici o sansa.

Ma tot uitam in telefon si speram sa primesc cu semn de la el, dar nimic. Poate doar a vrut sa isi bata joc de mine, sa ma faca sa tin la el.

Vorbesti prostii! Nu tii la un idiot!

Chiar cand ma asteptam mai putin, am primit un mesaj.

Harry: Fereste-te!

M-am uitat in spate si am vazut o fata imbracata in negru, cu parul ei rosu atarnandu-i vulvoi pe spate. A indreptat o arma spre mine si eu pur si simplu nu am stiut ce sa fac, asa ca m-am lasat impuscata.

Tot ce a urmat a fost mai mult decat un film horror, mai mult decat un cosmar, o viata in care nu as fi vrut sa traiesc.

Dupa ce am fost impuscata in picior, durerea obosindu-mi muschii, a trebuit sa alerg prin tot Central Parkul incercand sa scap de nebuna care ma urmarea.

Schiopatam si intreg corpul meu igna de durere, dar trebuia sa scap. Ma uitam din cinci in cinci minute in spate ca sa vad daca am scapat, dar niciodata nu scap asa usor. Singurul lucru care mi-l doream era sa scap cu viata, sa ajung in seara asta acasa.

Cum am ajuns in dreptul paduricii din afara Central Parkului, am intrat in ea, incercand sa ma ascund, asa ca m-am lipit de un copac si m-am lasat incet in jos, pana cand fundul meu atinse covorul de frunze de pe jos.

Fara nici un sunet, mi-am scos rapid glontul din picior, gaura care o lasase, incepand sa supure si sa zvacneasca, dar durerea nu era cel mai important lucru acum, ci supravietuirea despre care nu stiam pre multe. Puteam sa fiu vanata pentru zile intregi si sa nu am mancare si hrana, dar trebuia sa ma adaptez salbaticiei.

Desi nu eram foarte departe de oras, decat la vreo 7 km, in jurul padurii era numai salbaticie si nu puteam sa risc sa ies de aici, ma puteau astepta cu miile afara.

M-am concentrat din nou pe rana si am smuls o particica din tricou si mi-am infasurat rana, acum tot corpul meu fiind strabatut de o durere inimaginabila, dar trebuia sa lupt, nu o puteam lasa balta.

Brusc, un fosnit de frunze m-a facut sa tresar, m-am uitat in stanga si in dreapta, nestiand de unde se aude mai exact. Parea un mers greoi, ca de om. Speram sa nu fie roscata aia nebuna, doar o salvare. O salvare imi trebuia, dar se pare ca totul e prea crunt.

Am vazut roscata apropiindu-se spre mine cu un ranjet enorm pe fata, se apropia incet, dar mai intimida. A scos un pistol dintr-o teaca pentru coapsa, indreptandu-l spre mine.

- Esti moarta, Gekman! Moarta! a strigat ea.

Pe bune? Toata lumea imi stie numele?

Dar se pare ca cineva acolo sus tinea la mine, cineva ma iubea.

Salvarea mea veni imediat, un Porsche Cayenne negru sa apropia de mine, soferul facandu-mi semn sa intru.

La inceput, nu mi-am dat seama cine era, apoi m-am prins ca era Harry.