Private Number//H.S.

-Conversatia 5-

Am intrat in cafenea, fiind asteptata de Seth, care recunosc, fata de alte dati, chiar arata dragut, dar nu era ca si cum ar fi avut frumusetea lui Harry.

M-am apropiat de masa la care statea, in tot acest timp el privindu-ma fara sa clipeasca, aratand de-a dreptul uimit, desi nu eram foarte eleganta. Aveam niste jeansi negri si o camasa in carouri negre si rosii, parul meu fiind lasat pe spate, pleoapele fiind strabatute de doua linii negre.

M-am asezat pe scaunul din fata lui, el inca fiind in transa, asa ca a trebuit sa il trezesc cu un tusit.

- Mmm...buna! a zis el uitandu-se brusc la mine si oferindu-mi un zambet larg, dar nu la fel de calduros sau placut ca a lui Harry.
- Buna...am spus si eu simtindu-ma cam stanjenita ca ies la intalnire cu unul dintre cei mai buni prieteni ai mei.

Conversatia a continuat intr-un mod normal, comortandu-ne ca niste adulti, ceea ce era ciudat pentru Seth care deobicei se comporta copilaresc si facea glume proaste, dar acum s-a comportat ca un adevarat gentleman, comandand si pentru mine si chiar surprinzandu-ma ca m-a ghicit. Pizza Prosciuto si o coca cola la doza. Sunt mai clasica de fel, dar se pare ca asta iubea la mine.

Cand ne-am ridicat in sfarsit de la masa, am hotarat sa mergem pe jos pana acasa, nefiind foarte deaprte de aici.

- Si, ti-a placut restaurantul? a intrebat el incercand sa gaseasca un subiect de conversatie.
- Desigur, a fost dragut specificul...am spus referindu-ma la restaurantul in forma de barca.
- Stiam ca iti va place. Un restaurant special pentru a fata speciala...a zis el zambind.
- Mersi...am spus eu cu fata in pamant fiindca aveam obrajii rosii.
- Nu ai pentru ce. Nu ai idee cat de greu imi e noaptea, cand de fiecare data cand inchid ochii imi apari in spatele lor si nu pot scapa de imaginea aceea perfecta, uneori vreau sa te ating, dar nu vreau sa iti stric stralucirea, dand o nota de negru intreagai imaginei. Stralucesti ca o stea si mereu imi apari imbracata in alb, dar nu arati precum o zeita, as fi un ipocrit daca as zice asa. Tu esti speciala. Tu nu esti imbracata intr-o rochie alba si lunga, tu esti imbracata intr-un tricou si niste jeansi, avand doua zgarieturi pe obraz si fiind imbujorata de la vantul rece, dar si asa esti frumoasa. Cu toate astea o nota perfecta ti-o da caracterul tau care poate fi pe atat de dragut pe cat te poate distruge cu 2 cuvinte in 2 minute...a spus el parca acest discurs tinand o viata si asta era doar o pauza din vorba continua.

Trebuia sa recunosc ca Harry nu mi-ar fi zis niciodata asa ceva, nu m-ar fi facut niciodata sa ma simt speciala, ci doar o sticla din toate pe care le avea, el fiind un alcoolic. Dar Seth nu era Harry si nici Harry Seth, pentru ca altfel nu as mai fi fost indragostita de Harry, si da, recunosc. Recunosc ca nici un baiat nu ma poate face sa sufar asa tare sau sa il iubesc asa tare. El e o idee proasta, dar iubesc ideile proaste, fiindca nici un alt baiat nu ma va face asa fericita ca atunci cand sunt cu Harry si toate astea le realizez abia acum, dar e prea tarziu sa dau inapoi, e prea tarziu cand eu am nevoie de el.

M-am intors pe planeta pe care se afla si Seth si am inceput sa fiu atenta la el, povestindu-mi acum despre cursul de informatica si toate programarile pe care le putea face, totul fiind prea uimitor.

-...doamna Winslet are o imprimanta 3D la ea in laborator si daca as ramane macar 5 secunde singur cu imprimanta aia as putea face 3 skatebourduri noi si mai frumoase decat ne-am fi inchipuit vreodata.
- Pai si? Ce mai astepti? am spus eu deja visand la noile skatebourduri.
- Pai ar cam insemna sa intru prin efractie in laborator iar voi sa tineti de sase.
- Sigur. Ce zici de maine la 20:00? am spus eu gandindu-ma la intunericul care o sa fie in scoala.
- De acord. Mai trebuie sa vorbim doar cu Tina si suntem gata sa incepem.
- Mai trebuie? O taram dupa noi fie ca ii place, fie ca nu...am zis eu chicotind usor.

Nici nu mi-am dat seama ca ajusesem in fata casei mele si ca trebuia sa ne oprim mintile malefice aici si sa ne mai gandim siguri la un plan, ceea ce era mai defavorabil pentru ca ideile geniale imi vin cand sunt si cu altcineva, asa daca e liniste, nu imi pot auzi bine gandurile ( stiu ca suna ciudat, dar eu sunt mai ciudata, deci... ).