Diana si scoala de militari

Diana

-Diana este putin aeriana si ciudata, viseaza mereu! Are lumea ei cu ponei si zane! Dar e o sora buna.Este foarte insistenta cateodata si sensibila. Am cotrobait prin lucrurile ei si am gasit astea. Sunt niste desene cu baieti, fete si peisaje.Oh, numai la asta se gandeste! Dar e talentata, nu?

-Tu nu ai altceva mai bun de facut decat sa barfesti si sa imi cauti prin lucruri?

- O! Ăăă...surioara stii cat de mult imi place sa vorbesc despre tine?

-Buna incercare Eliza, acum da-mi astea inapoi! ma rastesc la ea apoi plec.

-Hai, Diana ne strici toata distractia!spune Eliza ridicandu-se.

-Distractie?intreb incruntata.

-Da. Distractie. Asa ne distram noi!

-Va distrati pe seama mea! Nu? Sa stii ca nu este frumos!!

- Ne distram pe seama ta! Ai vreo problema cu asta?

-Da. Am o mare problema.tip asa de tare incat atrag atentia Mariei care tocmai facea  mancarea.

-Hei, hei, hei! Iar va certati? Vreau sa va cereti scuze acum!

-Scuze ca vorbeam urat despre tine si ca ti-am luat desenele.

-Iarta-ma ca am tipat asa la tine.

-Bine. Acum vine tatal vostru din Afganistan si stiti ca a muncit mult un an intreg doar pentru voi! Acum ajutati-ma sa pun masa.

Acum stau in pat.
Cioc cioc cioc

-Intra.

-E incuiata usa.spune tragand de clanta.

Descui usa si un zambet mare pana la urechi isi facu aparitia pe fata mea.

-Tata?

Este la fel cum il stiam un an in urma. Cu ochii lui albastri in care te pierzi, nasul lui lung si drept, buzele subtiri acoperite aproape in intregime de o mustata maronie. Pe fata lui tuciurie, rosie de la vant si soare se schiteaza un zambet mic.

-Ciao, Diana; ti-a fost dor de mine?

-Of, tati, cum sa nu? Mi-ai lipsit! spun sarindu-i in brate.Si... ce ai facut in Afganistan? Cat ai castigat?

-Paiii...