Diana si scoala de militari

Sunt suparata

Ma aflu in camera mea. Ma uit pe pereti ca o nebuna. Aud usa trantindu-se. Pe ea intra Cris.
- Ma nebuno! Gabi te cauta prin toata cladirea! Tu stii de cat timp stai aici?
Nu spun nimic. Doar tac.
- Iti spun eu de cat timp. De 2 zile. Nu te-ai prezentat nici la cursuri, nici la antrenament sau la cantina sa iei ceva de mancare! Vrei sa mori de foame?
- Nu.
- De ce faci toate astea?
- Ce sa fac?
- Asta. Te comporti ca o nebuna.
- De ce toti zic ca sunt nebuna? Să știți ca nu sunt. Si pentru asta m-am supărat.
- Dute in biroul lui. Sa stii ca te cauta.
- Nu vreau sa il mai vad.
-Bine.

Perspectiva lui Cris

Daca ea crede ca ma dau batuta, se înseală. Sunt mai incapatanata decat un catar. Ma indrept spre biroul lui Gabi. Ajung si bat la usa. Aud un "intra" apoi apas clanta. Intru timida in biroul sau mare si iau loc pe scaunul din fata biroului.
- Deci?
- Nu vrea sa se miste de acolo.
- Fata asta este incapatanata ca un berbec.
- Dar am cheia de la usa ei.( ea statea incuiata)
- Perfect. Iau eu cheia, tu adu un paznic. Ne intalnim la usa ei.
- Ok.
Ies de acolo si dau fuga prin campus, poate am noroc si intalnesc un paznic.
- Steeve!
- Da, domnisoara.
- Instructorul Gabriel va cauta.
- Asta e o gluma proasta?! M -ar fi chemat chiar el.
- Nu, da veniti sa vedeti!
-Pai hotaraste-te: nu sau da?
- Veniti cu mine!
- Mai bine ma duc in birou sa mananc o gogoasa.
- Ce Dumnezeu? Da du-te dracu!
- Nu am inteles. Tii cu Dumnezeu? Sau cu dracu?
- Acum chiar ca imi vine sa ma dau cu capu de frigider.
- Stii cat mi-am dorit eu asta? Dar mama, nu ca o sa te doara si o sa faci buba.

Of Doamne. O sa fie greu. Mie-mi spui?

Perspectiva lui Gabi

Stau de mai bine de jumate de ora in fata usii asteptand-o pe fata aia ca nu mai apare.
Peste inca 10 minute o vad târâind-ul dupa ea pe Steeve.
- Ce ti-a luat asa mult?!
-Nu e vina mea ca paznicul e retardat!