Diana si scoala de militari

Declaratie

Peste o luna...am inceput sa iau medicamente. Peste un an...am revenit la normal!!!!

-Sunt bine! spun eu dansand.

-Of, Diana, ne-a fost dor de tine.puse Cris.

Ne-am imbratisat apoi m-au lasat cu Francesco.Si ii iubesc pentru asta.

-Mi-a fost dor de tine.mi-a spus luandu-mi mana intr-a lui.

-Poftim? Tu ma placi?intreb eu mirata.

-Da. Am inteles de la cineva ca ma placi.spune uitandu-se la Cris Care se invartea in capatul holului. Am rosit. El mi-a cuprins fata in mainile lui. Il priveam. Simteam un fior care-mi invaluia tot corpul.

- Te iubesc.spune scurt zambind, dar in ochii lui citeam blandete, simteam ca ar face orice pentru mine.

- Si eu te iubesc. am zis zambind.

A doua zi l-am intrebat:

-Ce suntem noi?

- Suntem oameni.spune si radem in hohote.

- Suntem impreuna.

Am zambit. Imi place atat de mult de el. Are ochii albastri in care te pierzi; si comportamentul lui de.nedescris!

Am vrut sa ma duc pana afara sa iau o gura de aer.

-Cand sa ies, m-am ciocnit cu cineva.Cand m-am uitat, si cand am vazut cu cine m-am ciocnit.... am ramas masca.

-Fausta, ce ai patit?

Fata asta avea o fata... parca a vazut o fantoma. Tremura. Avea obrajii rosii.

- Am scapat din greseala apa peste Naomi si acum este furioasa. Zdrobeste pe oricine ii sta in cale la propriu.Uite-o ca vine! Si a tipat.

Naomi era rosie ca un rac, mergea foarte repede cu tocurile ei si puteam sa vad fumul pe care-l scotea din urechi.

- Repede, vino.

Am luat-o de mana si am fugit pe scari, bineinteles, Naomi dupa noi. Maraia si se stramba. Chiar era furioasa!

Am ajuns in camera si am incuiat usa.

-Naomi.am zis in cor

-Dar tu nu esti servitoarea ei?

-Acum nu mai sunt.

Cris s-a dus la plimbare, Fausta s-a inchis in baie, se pare ca am ramas in camera doar eu si Francesco.

-Stii, am petrecut 3 ani minunati aici, in afara de vara, normal, dar mi-e teama ca.......