Diana a aflat

373 15 2
                                    

Din perspectiva Dianei

Mergeam pe holul lung si intunecat cand am auzit un tipat. Cred ca era Cris. Am dat buzna inauntru si ceea ce am vazut, adica nu mi-as fi putut imagina in viata mea un astfel de lucru. Fran, cu revolverul (pistolul) in mana, iar langa el Cris. Plangea.

- Ce i-ai facut? Tu esti intreg la cap? apoi catre Cris: Te-a ranit?

- N-n-n-nu...dar m-a speriat. a reusit sa spuna printre suspine.

- Cris, imi pare rau, am vrut doar sa te sperii. Revolverul nu avea gloante.

- Tu esti prost? Stii ca putea sa faca infarct?!

- Hoo, a fost doar o gluma!

Peste 3 ore:

M-am asezat pe canapea langa ea.

- Te simti mai bine?

- Da.

- Cum a putut sa faca asta? Credeam ca e altcineva.

- Pai, noi avem 2 ani de cand suntem aici si nu a facut asa ceva.

- Stai. Noi?

- Am facut liceul impreuna. Imi mai faci un ceai te rog?

- Da. ma ridic de pe canapea si ma deplasez pana la sertarul cu ceai. Nu mai avem. Ma duc la Fran sa cer un pachetel.

- Parca v-ati certat.

- Ei, imi va da un pachetel de ceai.

Am plecat din camera si ma indrept spre usa lui. Stai, si ce sa-i spun? "Am, Fran, te rog, da-mi un pachetel de ceai"... Nu. Suna de parca as cersi! "Aaammm... hei, ai un pachetel de ceai?" Nu nu nu! "Tu. Imi datorezi un pachetel de ceai!" Of. Ce dracu fac aici?
Ma duc in camera iau un pahar si pun apa si un trandafir in el. Merg la usa la el si o deschid. Simt cum ma fac rosie de furie si simt cum imi curg lacrimi din ochi. Arunc paharul de peretele din camera lui, apa imprastiindu-se ca lacrimile pe fata mea.

- Cum indraznesti!

     




Diana si scoala de militariUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum