Fugar De Realitate

Cap.6. Imi aduc aminte...

Ma invart in patul meu pana dimineata, incercand sa dorm, dar nici vorba de asa ceva! De ce trebuie sa ma afecteze atata aparitia brusca in viata mea a unei fete ciudate, care fuge mereu de mine? 

     Cat as vrea ca Dumnezeu sa inceteze sa mai trimita atatea mistere in viata mea! Acum sunt doua care se lupta in capul meu. 

     Aud niste batai in usa, o apasare de clanta si apare asistenta.

- Adam Johnathan, ai vizita! 

- E nu serios! Credeam ca au uitat de mine! spun eu uimit de veste

     Cobor in curte si-mi arunc ochii spre poarta. Nu vad vreo ruda sau vreun prieten, dar, in schimb il vad pe Morhaizen si pe... Rose venind de nu stiu unde impreuna, tinandu-se de mana. Ea chiar ma tradeaza? Defapt ce poate trada? Noi am fost doar prieteni, cei mai buni, ca fratele si sora, din cauza lasitatii mele. Probabil ma ajuta doar din compasiune, sau din... mila. Ii e mila de mine? 

- Rose, iti e mila de mine? o intreb eu in timp ce ea trece pe langa mine, insa ea nici macar nu ma observa 

     Poate nu a aparut aici pentru a ma ajuta pe mine. Poate ea e aici pentru el. Atunci, daca nu a tinut niciodata la mine asa, de ce atunci cand a plecat mi-a spus ca i-ar fi placut sa fi simtit si eu la fel? La ce se referea, daca ea nu tine la mine decat ca la un prieten? Si acum de ce se preface psihiatra? Pentru ce? Poate ca nu se preface. Dar cand a facut Rose medicina? Ceva in mintea mea nu se potriveste. De ce jocul asta? Poate in jocul asta sunt pentru ea doar un alt pacient... nebun.

- Adam, frate! se-aude o voce din spatele meu 

- Michael? Tu?! 

- Hai, frate, nu pot sa cred c-ai facut-o si pe-asta! Te distrezi aici?

- Nu te mai distra tu pe seama mea! Cum ti-ai adus aminte de mine? 

- Cin' sa te uite pe tine? Pai cu cine mai fac eu toate nebuniile posibile si imposibile? Ce vremuri...

- O sa ies si eu curand de aici.

- E na! 

- Eu vorbesc serios! Ma ajuta Rose! 

- A, e clar ca nu iesi curand.

- Nici tu nu ma crezi? 

- Ma frate, Rose a murit! De ce naiba nu accepti? Si mie mi-a fost greu sa cred, dar a trebuit in cele din urma! 

- Tu intelegi ca eu...

- Ai iubit-o! Da stiu! Toti am iubit-o pe Rose! izbucneste in mod ciudat Michael, apoi devine melancolic 

- Tocmai deaia trebuie sa credem in ea, in faptul ca ea nu a murit; ca ea e aici! 

- Nici nu sti... cat am iubit-o... cu totii...  spune incet Michael, privind in pamant

- Ea era sufletul tuturor petrecerilor, nu ii placea sa vada pe cineva din grupul nostru de prieteni suparat si impaca pe toata lumea. E normal! Era o persoana pe care-ti era imposibil sa n-o iubesti! 

- Era Cupidon-ul tuturor, mai sti?  

- Cum as putea uita... spun eu incet 

- Cand a facut ca Sara sa fie impreuna cu Sam si Mellinda cu Jack, in doar o saptamana! 

- A fost minunata si inca este!  Dar e impreuna cu doctorasul de aici...

- Adam... intelege odata ca ea...

- Si platesc acum, prin lucrul asta, faptul ca nu i-am spus cat de mult tin la ea, cat de mult o iubeam si o iubesc inca, dar nu mai are rost sa-i spun.   Il intrerup eu, vrand sa il conving, schimbandu-mi parca si tonul vocii