Sentimente Efemere// a.i. ff.

Capitolul 5.

"Hei, sper ca nu o sa te intristezi. Stai putin! Iti place de el! Nu cred! Te intristezi pentru ca simti ceva pentru el am dreptate?" Alison ma intreaba. Inainte sa ii spun ceva, ar trebui sa imi si dau seama ce simt.. Nu e asa simplu cum pare.. E foarte sexi, dar nu stiu daca ar fi genul de baiat cu care chiar as iesi..
"E foarte frumos, dar sincer, cred ca as sfarsi cu inima franta, si nu am suficienta putere incat sa o repar dupa asa ca nu mai conteaza.." De ce tocmai i-am recunoscut asta?
"O. Imi pare rau. Daca vei avea vreodata nevoie de ceva, sunt aici." Spune Alison si ma trage intr-o imbratisare stransa. Incepem sa ne imprietenim, sper. Ii raspund bucuroasa la imbratisare, si imi reprim singura lacrima care ameninta sa imi curga din ochi.

A doua zi

Nu prea stiu ce m-a apucat, dar azi dimineata m-am decis sa ma imbrac si sa merg sa vorbesc cu Ash. Nu sunt sigura ce as vrea sa ii spun, sau la ce vreau sa ma astept, dar chiar as vrea sa il vad. Oh doamne! Asta nu se intampla cu adevarat, corect?! Nu este posibil ca eu tocmai sa fi recunoscut ca vreau sa il vad! Ce o sa urmeze? Sa spun ca m-am indragostit de el si ca mi-e dor de el? Asta e absurd, pentru ca e total neadevarat.. Exact, o minciuna! 'Atunci de ce te gandesti mereu la el si acum vrei sa il vezi?' Subconstientul meu se decida sa intervina si sa ma bulverseze. Il imping in fundul mintii mele si il incui acolo.

Dupa ce ma pregatisem cat de frumos am putut (tot nu-mi vine sa cred ca eu chiar vreau sa fac asta), am plecat spre casa lui. Am tras aer in piept si am batut la usa. El raspunde dupa aproximativ 10 secunde si ma analizeaza din cap pana in picioare, fara sa spuna nimic.

"Buna."M-am decis sa rup tacerea.
"Ce cauti aici?"Iar el imi zdrobeste sansele de a forma o conversatie decenta...
"Pai, cam vreau sa vorbim..."
"Te ascult."Chiar pare interesat de ceea ce as putea sa ii zic.
"Pai, in primul rand vroiam sa imi cer scuze pentru ca am fost o asa scorpie."
"Asa, si imi spui asta pentru ca..?"
"Pentru ca imi pare rau, si ma intrebam daca vrei sa iesim sa ne plimbam..? Poate invat si eu orasul..?"
"Nu mi-as fi inchipuit ca o sa vi sa iti ceri scuze. Bine. Intra, trebuie sa ma schimb si plecam. Sunt singur acasa daca te intrebai."Spune si imi face cu ochiul. Eu rad si il urmez fericita inauntru.

Ma conduce pana la camera lui unde ma asez pe patul lui si astept. El se duce spre dulap, isi ia un tricou alb simplu si blugi negri si isi lasa parul lung si blond in toate partile in cel mai atragator mod. Se schimba surprinzator de repede, ceea ce imi usureaza eforturile de a incerca sa nu ma holbez. Cand a terminat, isi pune mana dreapta pe spatele meu si ma conduce afara cu un zambet evident.