They || F.F. Liam Payne ||

Capitolul 4

Totul mergea bine pana cand vad parul cret al lui Harry. De ce el? De ce aici? O sa ma toace marunt, apoi ma va da la porumbei!
- Buna! spune politicos, neuitandu-se la mine.
E insotit de o blonda draguta , nu foarte inalta, dar frumoasa.
- Haide, Harry, ce culoare sa fie costumul ?
- Negru!
- Nu poate sa fie totul negru! Mergi la o nunta, nu la o inmormantare! Eu zic ca ar fi perfecta nuanta asta de albastru!
- Bine atunci! spune el jenat.
Dupa cateva minute in care se plimba impreuna prin magazin, vin la casa cu un costum albastru, unul din cele mai scumpe si o camasa clasica alba, platind in total pe toate...751£. Wow, nu mi-as fi permis asta!
El se preface ca nu ma recunoste si iese din magazin cuminte, spunand doar un simplu "pa".
Pe cat de ciudat a fost, pe atat de placut a fost sa nu imi spuna absolut nimic urat. Ma bucur ca a iesit din magazin, aproape la fel de mult pe cat m-am bucurat atunci cand rinichii mei s-au vindecat, iar asta a fost pentru mine cea mai buna veste primita vreodata.
Pana la ora noua jumatate nu a mai intrat nimeni in magazin, insa exact cand am terminat de citit lectia pentru maine la matematica, Rowena a intrat in magazin. M-am uitat uimit la ea , iar ea s-a oprit pentru cateva minute sa ma priveasca.
- Liam?
- Da, eu sunt.
- Nu stiam ca lucrezi aici.
- Aveai cum sa sti asta?
- Pai...da. Normal ca da. Tata detine mall-ul asta.
Nu, serios. Jess a spus ca tatal Rowenei detine un mall, dar nu stiam ca asta e.
- Oh, da, asa-i.
- In orice caz, iti place aici?
- Da.
- Cand lucrezi?
- Luni, miercuri, si vineri intre ora cinci si ora zece.
- Si esti multumit de program? Daca nu, ii pot spune tatei sa il schimbe si...
- Nu, nu, nu! E perfect! Nu se schimba nimic.
- Bine, Liam, cu vrei!
- Tu de ce esti aici? E un magazin pentru barbati, oricum!
- Stiu, dar obisnuiesc sa vorbesc cu vanzatorii de aici seara cand sunt libera. Imi face placere.
Sigur. Of, daca nu ar mai avea atatea fete, daca ar fi sincera ....
- Aha, bine!
- Pot sta aici, nu? Adica...daca nu vrei...
- Harry a trecut pe aici fara sa ma omoare, dupa chestia de azi cel putin.
- Tu...din cauza lui...ma eviti? Iti e frica de el?
- Da. Nu vreau sa mai am de aface cu el. Chiar nu imi face placere?
- Sa "mai ai"? Ai mai avut?
- Da.
- Cum asa? De ce? Cand? ma intreaba speriata.
- In clasa a noua avea o placere imensa pentru a ma bate si o facea de fiecare data cand ma intalnea, fara vreun motiv.
- Doar nu vorbesti serios...
- Nu e problema mea daca ma crezi sau nu, nici nu am vreo pretentie sa ma crezi, stiu ca nu o vei face.
- Ba te cred. Te cred, Liam! Am observat comportamentul lui si nu ma mira deloc ce aud. Dar...cum ai scapat de el?
- Ti se pare ca am scapat?
- Nu, dar poate ca acum e din vina mea ....si imi pare rau pentru asta. Nu imi place cand oamenii sufera, mai ales cand eu sunt vinovata. Stiu ca ar trebui sa stau departe de tine, pentru binele tau, dar am nevoie de unul ca tine, de un prieten ca tine. M-am saturat pana peste cap de toti "popularii" astia. Nu, nu imi place ca sunt una de-a lor,...dar nu am fost mereu asa. Pana ca tata sa investeasca in prima afacere, nu aveam o situatie financiara stralucita, dar dupa ce a inceput sa castige bani si....ma rog, intelegi tu, dupa ce a devenit bogat, toti au inceput sa se dea pe langa mine, mai ales "popularii". Asa am ajuns acolo, dar nu imi place...deloc, insa nu am ce face. Uneori e placut, pentru ca esti mult mai respectat, dar....
- Nu stiu cum e sa fiu popular.
- Vrei sa afli?
- Nu cred ca vreau.
- Daca vrei, te pot ajuta sa vezi.
Am evitat sa raspund in vreun fel si am inceput "activitatea de seara", numararea banilor. Una dintre cerinte este numararea banilor inainte de inchidere. Am inceput sa numar sutele de lire adunate in casa astazi, apoi am notat suma in computer. Rowena doar statea pe un scaun si ma privea atent.
- Ai vrea sa vi maine la mine la cina? intreaba ea cand iesim impreuna din magazin , indreptandu-ne spre iesirea din mall.
- As vrea, doar ca mama a fost invitata in alta parte si vrea sa o insotesc. Poate alta data.
- Oh, bine atunci. Maine ce faci dupa ore?
- Invat...
- Pot invata si eu cu tine, atunci?
- Sa inveti?
- Da?
- Popularii fac asta?
- In mod normal...nu, dar eu nu sunt chiar ca si ei.
- Pai...bine atunci.
- As vrea sa ii cunosc si pe prietenii tai. As putea?
- Nu am prieteni.
- Esti culmea. Stai in fiecare zi cu patru baieti si doua fete. Ei ce sunt?
- Nu m-au mai vrut ca prieten.
- Ce? De ce? intreaba uimita.
- Pentru ca "stau cu popularii".
- Din cauza mea, asa-i? ma intreaba dezamagita.
Evit sa raspund si o simt intristandu-se mai tare.
- Row, e ok, serios. Vor intelege.
- Am nevoie de un prieten ca tine. Nu vreau sa ma transform intr-una ca ei, ca popularii aia nesuferiti.
- Dar nu poti sa fi ca mine.
- De ce?
- Pentru ca nu e locul tau.
- Cum asa? Nu e locul meu printre cei ca tine? Nu cred ca banii il fac pe om, iar tu asta insinuezi.
- Da, pentru ca asta crezi tu.
- Nu cred si nu am crezut niciodata asta, Liam. Nu ma cunosti, dar vreau sa te fac sa ma cunosti. Nu vreau sa fiu ca ei doar pentru ca parintii mei sunt ...bogati. Nu imi place.
- De ce ai vrea sa fi din nou ca inainte? Acum esti respectata, ai o gramada de prieteni.
- Aia nu se numesc prieteni. Daca merg acum si le spun ca afacerea tatei a dat faliment incep sa ma faca in toate felurile. Asta e prietenie? Nici pe departe. Prietenie e ceea ce imi poti oferi tu. Doar tu imi poti fi un adevarat prieten, doar unul ca tine. Uite, daca vorbesc cu tata depre Harry, ma vei mai evita. Il voi face pe cretul ala nesuferit sa te lase. Daca fac asta...
- Nu trebuie sa faci nimic, bine? o intrerup eu. Trebuie sa te gandesti bine daca vrei sa faci asta. Daca vrei sa stai in preajma mea, unul trebuie sa coboare, sau celalalt sa urce. Nu stiu daca asta are sa iasa bine.