They || F.F. Liam Payne ||

Capitolul 10

Mesaj de la Row:
"Hei, Liam!"
" Hei, Row."
" Esti in ora? Ai engleza, asa-i?"
" Da."
" Ramane sa ne vedem dupa ore, nu?"
" Da."
-Liam James Payne!
Vocea stridenta a doamnei Smith ma face sa imi ridic privirea din telefon.
- Testul tau a fost aproape perfect, spune intinzandu-mi lucrarea, am spus "aproape"!
Intind mana pentru a-mi lua testul, insa doamna Smith indeparteaza fisa.
- Domnule Payne, sunt dezamagita de atitudinea dumneavoastra. Vreau ca dupa ore sa mai ramaneti cateva minute.
- Am inteles, doamna Smith!
Imi pune brusc testul pe banca si imi arunc privirea peste fisa, gasind cele doua greseli minore pe care...nu ar fi trebuit sa le fac. Nu stiu ce a fost cu mine in ziua testului, dar oricat de rau m-as fi simtit, trebuia sa am o lucrare perfecta, ca de fiecare data.
Ora continua si ma simt din ce in ce mai prost. Intotdeauna am excelat la engleza si chiar si cele mai mici greseli mi se par grave. Clopotelul anunta sfarsitul orelor, asa ca imi strang lucrurile si ma ridic din banca. In timp ce toti ceilalti colegi paraseau clasa, m-am oprit in fata catedrei doamnei Smith.
- Liam, trebuie sa vorbim despre atitudinea ta fata de scoala. Nu stiu ce se intampla cu tine, dar nu prea mai esti la fel de activ la ore. Ai vreo problema in familie? Daca da, spune-mi, am sa incerc sa te ajut!
- Nu, nu am nicio problema.
- Te sfatuiesc sa te indepartezi si sa ii eviti pe copiii din grupul lui Harold Styles. Pun pariu ca vanataia de pe ochiul tau se datoreaza unuia dintre ei.
- Am...m-am lovit acasa.
- Esti sigur? ma intreaba lasandu-si ochelarii in jos pe nas si tinandu-i cu mana dreapta, asa cum face de obicei atunci cand suspecteaza ceva.
- Da, doamna Smith.
- Bine. Sper ca atitudinea ta sa se imbunatateasca in saptamanile urmatoare pentru ca nu vreau sa pici examenele din luna urmatoare. Nu vreau sa ajung sa iti sun parintii. Tu decizi ce e mai bine pentru tine, dar te sfatuiesc sa ai grija si sa te indepartezi de posibilele influente proaste.
- Multumesc, doamna Smith.
- Nu ai pentru ce,domnule Payne! Sunteti liber.
O salut respectuos, apoi ies din clasa. Dupa ce imi iau din dulap cateva carti, iea din curtea liceului si pornesc pe strada aglomerata. Imi caut prin buzunare bani pentru biletul de autobuz, insa nu gasesc nimic, asa ca pornesc pe jos. Telefonul meu incepe sa sune pe la jumatatea drumului si raspund dupa ce vad numarul Rowenei pe ecran.
-Alo? Liam? îi aud vocea ragusita.
- Buna, Row!
- Esti bine? Nu ne intalnim azi?
- Ba da, sunt in drum spre tine. Ajung cat de repede pot. spun gafaind.
- Nu ai venit cu autobuzul?
- Nu.
- De ce?
- Pentru ca...l-am pierdut. Am mai ramas putin dupa ore cu doamna Smith.
- Ah, bine. Il trimit pe Ryan dupa tine. Unde esti acum?
- Sunt la cateva case de tine. Ajung in cinci minute, stai linistita.
- Bine.
Nu am degand sa ii spun ca nu am avut bani pentru biletul de autobuz. Adevarul e ca am plecat cu bani de acasa, doar ca i-am dat pentru o culegere de chimie si asa am ramas fara bani de autobuz. Nu vreau ca ea sa stie ca stau atat de prost cu banii. Brusc ma loveste amintirea vestii tatei de dimineata trecuta. Sunt curios cum va merge afacerea. Daca va cartiga acei bani, ne vom putea achita in sfarsit datoriile si vom avea bani pentru strictul necesar, mancare, haine si rechizite. De cand ma stiu am purtat hainele tatalui meu, sau am primit cateva de la rude, dar niciodata nu am avut posibilitatea de a -mi alege ce sa port. Hainele de la Row sunt o exceptie. Nu vreau sa par un sarantoc in fata ei, pentru ca ea e o adevarata printesa, insa cred ca ea asa ma vede. Nu imi place asta. Nu vreau mila nimanui.
Ajung destul de repede in fata casei Rowenei si bat in usa mare din lemn. Astept cateva momente, insa nu raspunde nimeni. Cand ma pregatesc sa bat inca o data, usa se deschide si raman surprins sa o vad pe Row de partea cealalta.
- Hei, Liam! Scuze ca ai asteptat atat, dar am ametit putin cand m-am ridicat din pat si...
- Trebuia sa ramai sus.
- Trebuia sa iti deschid.
- Nu e nimeni?
- Mama a plecat sa imi ia cateva medicamente, asa ca am ramas singura. Imi era putin frica singura. Hai ...hai sus.
- Esti bine?
- Sunt bine.
Deschide usa camerei ei si imi face semn sa intru, apoi ma urmeaza inchizand usa in urma ei. Scot caietele de notite din ghiozdan in timp ce ea se aseaza in pat si imi face semn sa stau langa ea.
- Nu mi-ai raspuns la ultimul mesaj. S-a intamplat ceva?
- Nu.
- Liam...
- Doamna Smith ne-a adus testele la engleza. Am avut doua greseli.
- Ai avut? Cum asa?
- A spus ca sunt putin distras in ultima vreme. Cred ca are dreptate, dar sunt foarte obosit si inca incerc sa imi planific timpul.
- Poate te ajut eu cumva.
- Nu e nevoie. Nu ai cum...
- Sa stii ca iti sunt alaturi si te sustin in orice, bine?
- Bine.
- Hai sa...sa incepem.
Deschid caietele si invat in timp ce ea isi transcrie notitele. Ma intreaba din cand in cand despre anumite exemple pe care nu le intelege, asa ca imi intrerup activitatea pentru a-i explica.
Telefonul meu vibreaza, anuntandu-ma ca am primit un mesaj.
Mesaj anonim;
" Te-am avertizat." Maine , dupa scoala, in spatele cantinei. E spre binele tau sa nu fi insotit si nu anunta pe nimeni daca vrei sa ramai viu."
Fata mea se contorsioneaza. Stiu de la cine e mesajul, am un singur dusman. Imi e frica, Harry e periculos, iar eu... Eu sunt un nimic. Ce pot face acum? Cred ca singura solutie este sa ma supun, chiar daca sunt sigur ca nu o sa plec intreg de acolo.
- Ce s-a intamplat? ma intrerupe Row.
- Nicola m-a anuntat ca vine mai tarziu acasa. Atata tot.
- Oh, bine atunci.

Hei dragilor ,inca un capitol. Speram sa va placa.